SPRE ADUCERE AMINTE
NOTĂ: Căutând ceva prin arhiva Gazetei Hârtibaciului am găsit acest articol şi am considerat că merită să fie republicat.
„Azi 25.08.2010 s-a pregãtit în interior terenul pentru stratul filtrant de la subsol, mâine se va pune sortul pentru acest strat şi se va turna placa de jos. Va urma cofrajul pentru planşeul de sus, aşezarea armãturii de fier şi turnarea betonului.Cu aceastã ultimã lucrare s-a ajuns la finalul a ceea ce s-a stabilit prin contractul semnat cu firma constructoare. Cred cã nu este agniţean, fie chiar şi de altã confesiune decât ortodoxã, care sã nu fi aflat cã ortodocşii doresc şi au început lucrãrile la capela din cimitir. Mai cred cã în ultimele trei luni mulţi dintre dumneavoastrã aţi trecut pe aleea principalã a cimitirului. şi mai cred cã mulţi aţi observat multitudinea de materiale necesare lucrãrii. Trebuie sã vã mãrturisesc cã s-a respectat întru totul pânã acum planul arhitectural, cantităţile de materiale şi calitatea materialului. Mãrturie vor sta pozele luate la fiecare fazã a lucrãrii sau aproape în fiecare searã la finalul programului. Tot mãrturie stau mostrele de beton luate din fiecare cifã ce s-a adus şi s-a turnat şi certificatele de calitate a acestora. Trebuie sã vã mãrturisesc cã sunt câteva sute bune de metri cubi de beton şi peste 10 t (10000 Kg) de fier beton. Mai trebuie sã vã spun cã la cofraje s-au folosit câteva sute de plãci aglomerate şi o pãdure de stâlpi de susţinere. şi trebuie sã vã mai spun cã de trei luni de zile o echipã de aproximativ 10 oameni au trudit zi de zi, de luni pânã vineri, de la ora 7 dimineaţa pânã la 6 seara la „ durerile facerii” şi aducerii capelei la cota 0. Şi un neavizat sau chiar rãu voitor observând din timp în timp lucrarea şi-a putut da seama cã a fost nevoie de material mult şi de multã muncã. Şi inevitabil se desprinde concluzia cã a fost şi este nevoie de bani. Şi oricine a fãcut o lucrare cu vreo firmã ştie foarte bine cã înainte de începerea lucrãrilor se achitã un avans de pânã la 30% din valoarea lucrãrii, apoi pe mãsura desfãşurãrii lucrãrii potrivit situaţiilor întocmite se achitã alte tranşe. Totul a fost foarte bine pânã aici! Iatã însã cã peste puţin timp lucrarea contractatã se va finaliza. S-a achitat pânã acum aproximativ 75% din valoarea lucrãrii. Ar mai fi de achitat aproximativ 50000 lei numai cã extrasul de cont în care au fost depuşi banii pentru capelã din data de 12.08.2010 aratã cã soldul disponibil este de 261,60 RON. Concluzia este cã noi, beneficiarii (credincioşii ortodocşi şi de alte confesiuni –afarã de saşi şi maghiari) nu mai avem bani sã plãtim întreaga lucrare. Comitetul de lucrãri ştia de la început faptul cã nu sunt bani sã se acopere întreaga lucrare şi cã rãmânem descoperiþi cu aproximativ 50000 RON. Ar fi contribuţia pentru capelã pe acest an a 1000 de familii sau la 500 de familii care n-au dat nici anul trecut sau la aproximativ 350 familii, care n-au plãtit pe 2008, 2009 şi 2010. Am sperat într-o mobilizare mai amplã dupã începerea lucrãrilor, dar n-a fost sã fie aşa! Cred cã toatã lumea înţelege cã acolo s-au bãgat materiale, care costã şi s-au plãtit salarii la oameni, tot din Agnita, care lucreazã la firma respectivã. Pe aceastã cale fac un apel la înţelegere din partea celor care încã n-au contribuit cu sumele prevãzute pe fiecare an de 50 RON/familie începând cu 2008 pentru a ne achita onorabil faţã de constructor. E încã un timp potrivit pentru a se achita aceşti bani pânã nu încep şcolile şi pânã nu vine sezonul rece. Şi acum o poveste realã, care a ajuns la urechile mele. E vorba de o credincioasã, în vârstã şi vãduvã şi fãrã copii, care s-a dat în grija unor nepoţi, care într-o dimineaţã poartã o discuþie cu un vecin şi el rãmas vãduv, dar cu doi copii plecaţi la muncã în strãinãtate: - Ai dat mãi vecine bani pentru capelã? - Am dat vecinã, cã dacã se face îi bine cã aşa mi-o zis copiii. - Ai fãcut o prostie, eu nu dau nici în ruptul capului. Sã nu mai dai nici tu cã de aia ne-am fãcut case mari, sã aibe de unde sã ne ducã. - Vecinã dacã o început sã se facã şi dacã mi-o zis copii cã-i o treabã bunã, apoi eu mã duc cu lumea! - Treaba ta, eşti un prost, eu nu dau nici un ban, sã mã ducã din casa mea. N-aş dori s-o dezamãgesc pe aceastã credincioasã, dar din câte ştiu nepoţii abia aşteaptã sã închidã ochii ca sã-i vândã casa şi tare mã tem cã dacã va deveni funcţionalã capela, pe când va închide ochii din casa ei, (fãcutã mare) drept în acolo o vor duce. Dragii mei, Cei mai tineri şi cei deschişi spre lumea de afarã, cei care au fost peste graniţã îşi dau seama de necesitatea acestui obiectiv. Am toatã nãdejdea cã un oraş de credincioşi ortodocşi vom fi în stare sã finalizãm aceastã lucrare. Sper sã trãiesc sã aud şi comentarii de genul: ce bine e cu capelã, e uşurinţã, nu mai e atâta deranj acasã, nu mai e atâta obosealã, e mai comod, e mai lejer, e mai igienic, e conform cu lumea civilizatã. Abia aştept! şi nu uitaţi de apelul fãcut!”
