Cântece de cătănie
- Feb 2, 2016
- 1 min read
CĂLIN DIN LUPTĂ SE-NTORCEA,
Ce trist şi amărât era.. Maica lui, când auzea, Înaintea lui ieşea; Bine-ai venit, copil uitat, Logodnica ta zace-n pat. Ce folos c-am mai venit, Că sânt tare greu rănit. Glonţu’ care m-o lovit, În inimă m-o nimerit. Înmoaie, maic- un ştergar, Că mă dor rănile-amar. Moaie-mi, maică, un şervet, Că mă dor rănile-n piept. Apasă, maică-ncet şi lin, Să nu s-audă-al meu suspin. Când era la miez de noapte, Călin se bătea de moarte. Când era pe la zâori, Mi-l cântau două surori. Iubita lui, când auzea, Pe maică-sa o-ntreba: Spune-mi, maică, mai curând, Cin’s-aude-aşa cântând? E-o jale ş-un mare chin, Că azi o murit Călin! Mă duc,maică, mai curând Să las groparilor cuvânt; Să sape mormântu’ larg, Să-ncap lângă-al meu drag. Să sape să-ncap si eu Alături de iubitu’meu.
DOBRE VICA, 65 de ani, Retiş, 24 IV 1979
Comments