Ce-am fost şi ce-am ajuns
Mă întâlnesc cu unii, alţii, care îmi zic că sunt interesant Când sunt acel megavesel comediant, Nu când am aerul acela superior De cantautor Care face şi cântă de-alea triste De stat cu nasurile în batiste.
Îmi zic: „Ok. Sunt mişto şi baladele alea Da’ mai zi şi tu un banc, că ne apucă jalea!” Eu le răspund cu nedumerire Că şi tristeţea face parte din fericire.
Atunci scapă câte-un „of” „Hai, acuma eşti şi filozof!” De fapt, am văzut că acu’mai şi scrii Maxime, aforisme, poezii... M-ai omorât, măi frate! Mai rămâne să scrii tratate De cuantică şi microbiologie!” „Nu-i timpu’ trecut. Cine ştie?”
„Eu care ziceam că te ador! Nici nu mai apari la televizor... Ce mişto erau serile de la Costineşti! Acu’ eşti superior, ne abureşti!”
