BRADUL SARACULUI
Peste neaua lui de vată, Trece-un înger de săpun. Lacrimă încătuşată, Darul trist de Moş Crăciun
Strălucind ca diamantul Ne prelinge pe obraz Adunând în ea neantul De durere, de necaz
Şi răsfrântă pe retină În culori calde şi moi, Lacrima purtând lumină, E colindul plâns, din noi.
Iar sub neaua lui de vată Printre îngeri de săpun, Cetină încătuşată, Şade bradul de Crăciun.
