ŞI TOTUŞI – MOCĂNIŢA
Un studiu recent, privind destinaţiile turistice, releva faptul că Transilvania se află printre cele mai interesante din Europa, datorită atât patrimoniului natural existent dar mai ales al celui cultural, material şi imaterial, realizat de-a lungul veacurilor de locuitorii acestei zone. Faptul se datorează mai puţin activităţilor agenţiilor de turism din România, cât mai ales a vizitelor făcute de turiştii străini, mai ales englezi printre care şi prinţul Charles. Aceştia au descoperit o lume mirifică pe care tehnologia modernă şi relaţiile interumane nu au distrus-o, o lume cu biserici cetăţi seculare, cu un tezaur etnofolcloric autentic, cu dealuri şi păduri în care trăiesc multe specii de animale şi păsări, pe cale de dispariţie în alte zone ale Europei. În marea salbă de destinaţii turistice transilvănene, Valea Hârtibaciului are toate şansele să devină una din bijuteriile valoroase ale acestei zone. Este, după Delta Dunării, ca întindere, a doua mare zonă de protecţie a păsărilor, cu 41 de specii de păsări protejate de legile Uniunii Europene. De-a lungul Văii, de la Sibiu până la Bărcut, se înalţă semeţele cetăţi săseşti iar lângă ele bisericile româneşti cu minunate picturi în stil bizantin. Satele au păstrat arhitectura veche şi se mai pot găsi şi revitaliza obiceiuri folclorice tradiţionale. Pentru păstrarea şi promovarea acestui patrimoniu au luat fiinţă mai multe asociaţii şi fundaţii, în al cărui statut sunt prevăzute explicit realizarea celor două deziderate. În asociaţiile Valea Hârtibaciului, Mihai Eminescu Trust, Monumentum, Prietenii Mocăniţei, Milvus, Hosman Durabil, August Treboniu Laurian, Mioritics, TransilvaNet, Colinele Transilvaniei, ADI Mocăniţa, WWF, GAL Microregiunea Hârtibaciu, activează oameni cu spirit şi inimă mare, dispuşi să-şi sacrifice timpul şi banii pentru a salva şi a pune în valoare tezaurul acestei zone. Dar piatra preţioasă a acestei bijuteri turistice stă ascunsă în bălăriile şi arbuştii care nu se sfiesc s-o acopere. Ea ar trebui să strălucească şi să pună în valoare celelalte obiective turistice, nu să stea acoperită de rugină şi de vegetaţie. ESTE VORBA DE MOCANITA O mulţime de oameni acţionează cum pot, pentru ca aceasta să fie pusă în valoare pentru a da la rândul ei valoare zonei pe care o străbate. Prietenii Mocăniţei se străduiesc s-o ţină în viaţă, prietenii Prietenilor Mocăniţei îi încurajează şi îi ajută cum pot. Cei mai de nădejde sunt nişte oameni minunaţi din Anglia care vin şi transpiră alături de ei cu speranţa că odată, această bijuterie va fi podoaba unui patrimoniu turistic deosebit. Inclusiv ambasadorul Marii Britanii în România, Paul Brummell s-a implicat în acţiunea de salvare a Mocăniţei Hârtibăcene. Numai cei care pot să facă ceva concret, nu fac nimic. S-au făcut apeluri la Consiliul Judeţean Sibiu, la preşedintele acestuia Ioan Cindrea, la cei 5 consilerii de pe Valea Hârtibaciului, Bologa Ilie Maria, Boltress Reinhardt, Cioca Lucian, Terea Ioan, Tiriba Aurel şi totul în zadar. Cei aleşi în instituţia care poate să aducă linia ferată în proprietatea Văii Hârtibaciului, nu vor sau nu pot trece peste marelefuncţionar care conduce de fapt Consiliul Judeţean. Speranţele se amână pentru anul 2016 când, tragem nădejde, că alegerile ne vor aduce persoane mai dispuse şi mai competente să rezove această problemă vitală pentru o zonă săracă economic dar cu un potenţial turistic deosebit, nevalorificat suficient. Ar fi păcat ca eforturile atâtor oameni, inclusiv pensionari englezi, să nu se materializeze din cauza nepăsării ori neputinţei politicienilor.
