Sfântul Martin- sărbătoare germană la şcoala germană
A devenit tradiţie ca în seara zilei de 11 noiembrie copiii de la gradiniţă-secţia germana- prof. Robu Zamfir Petronela şi de la Scoala Gimnaziala G. D. Teutsch Agnita secţia germană: clasa pregatitoare- învăţător Cretu Rodica, clasa I B- învăţător Jeanneaux Ana-Maria, clasa a II- a B- învăţător Hasu Alexandra şi clasa a IV- a B-inv. Kraus Kurt, să aprindă lampioane şi să defileze în parcul G.D. Teutsch, cu ocazia sărbătoririi Sf. Martin Ziua Sfântului Martin este sărbătoarea lui Martin din Tours, fixată în calendarul catolic și protestant la data de 11 noiembrie. Acest obicei provine din lumea antică, din Imperiul Bizantin, în care creștinii sărbătoreau Ziua Sfântului Martin (11 noiembrie) ca pe ultima mare sărbătoare de dinaintea postului de 40 de zile al Crăciunului. În seara zilei de Sf. Martin are loc în Europa Apuseană o procesiune a copiilor, în care aceștia parcurg un anumit traseu cu lămpașe în mâini și cântând cântecul lui Martin Acest obicei german („Laternumzug”) nu are nimic de-a face cu Halloween-ul, sărbătoarea păgână importată din America cu tot cu strigoii, vampirii şi scheleţii aferenţi,
chiar dacă cele două evenimente au loc cam în acelaşi timp. Martin (născut în 316, pe vremea primului împărat creştin Constantin cel Mare, care ar fi trăit în perioada 280-337) a fost soldat în armată. Ce l-a determinat să devină misionar şi să se retragă ca pustnic, pe o insulă? O întâlnire cu Iisus. În 334, Sf. Martin a fost aproape de oraşul francez Amiens şi într-o zi rece de iarnă a întâlnit un cerşetor în zdrenţe, care tremura de frig. Pentru că trecătorii nu l-au ajutat, Martin şi-a înjumătăţit haina lui cu sabia, dând jumătate cerşetorului, să se încălzească.În noaptea următoare, în vis i-a apărut Iisus şi un înger cu jumătatea de pelerină donată, iar Martin a înţeles că trebuie să-şi părăsească serviciul militar şi să fie numai în slujba lui Dumnezeu.
