SFÂNTUL IERARH ANDREI ȘAGUNA
Andrei Șaguna a fost unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, în decursul secolului al XIX-lea. În ziua de 21 iulie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sa la data de 30 noiembrie. Sfântul Andrei Șaguna (1808-1873) Anastasie Șaguna s-a născut la 20 decembrie 1808, în localitatea Mișcolț, în nord-estul Ungariei, din negustorii aromâni Naum și Anastasia. După ce a terminat Școala greco-valahă din localitatea natală, tânărul va urma studii de Drept și Filosofie, la Budapesta. În cele din urmă, tânărul studios va urma și cursurile de Teologie Ortodoxă, în orașul Vârșeț.La insistența arhiepiscopului romano-catolic Ștefan Ficher, tatăl viitorului mitropolit, rămânând falit, a trecut la catolicism, împreună cu toată familia, precum era legea pe atunci. Aceeasi lege însă prevedea ca, la vârsta de 18 ani, copiii se puteau întoarce la religia natală. Astfel, la vârsta de 18 ani, toti cei trei copii ai familiei Șaguna s-au întors la dreapta credință ortodoxă. În anul 1832, la vârsta de numai 24 de ani, Anastasie Șaguna se va așeza la Mănăstirea sârbească Hopovo, unde se va nevoi, ca frate, vreme de un an. Mai apoi, în ziua de 12 octombrie 1833, el este tuns în monahism, la Mitropolia din Carlovit, primind numele Andrei.În scurt timp, monahul Andrei Șaguna va fi hirotonit ierodiacon și ieromonah. Vreme de 13 ani, el va sluji cu multă râvnă în Biserica Ortodoxă Serbiei. Nu după multă vreme, el va fi hirotesit protosinghel și arhimandrit, în semn de recunoștință pentru vrednica lui slujire in cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe. În anul 1842, ieromonahul Andrei Șaguna este numit profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Vârșeț, iar mai apoi este numit egumen, la mănăstirile ortodoxe sârbești Iazac, Besenovo, Hopovo și Kovil. În anul 1846, după moartea episcopului Vasile Moga, primul episcop român din Sibiu, arhimandritul Andrei Șaguna este numit vicar-general al Episcopiei din Sibiu. Mitropolitul ortodox sârb Iosif Raiacici este cel care l-a instalat în funcție, hirotonia întru arhiereu a părintelui Șaguna fiind săvârșită tot de acesta, în Catedrala din Carloviț, în anul 1848. Episcopul Andrei Șaguna s-a implicat cu toată puterea în mișcarea revoluționară a românilor transilvăneni, fiind co-președinte al Adunării Naționale de la Blaj, din 3/15 - 5/17 mai 1848. Adunarea Națională, formulând un document cu 16 revendicări politico-naționale, l-a ales pe episcop ca delegat de seamă, în fruntea unei comisii, spre a duce tratative cu împăratul, la Viena. Mitropolia din Sibiu fusese desfiintată în anul 1701, aici rămânând numai o Episcopie. Datorită personalității de seamă a noului ierarh din Sibiu, în ziua de 24 decembrie 1864, Episcopia din Sibiu este ridicată pentru a doua oară la rangul de Mitropolie, având autonomie proprie, desprinzându-se de Mitropolia ortodoxă sârbă din Carlovit. Tot în anul 1864, după 16 ani de rodnică activitate bisericească, culturală și națională, episcopul Andrei Șaguna este numit mitropolit al Ardealului. În acea vreme, slujbele arhierești erau săvârșite în Biserica Grecească din Sibiu, aflată atunci pe locul actualei catedrale. Desi mitropolitul nu a reușit să ridice o catedrală în Sibiu, el a izbutit însă să cumpere actuala Reședința Mitropolitană, precum și câteva clădiri din centrul orașului. În ziua de 28 iunie 1873, vrednicul Mitropolit Andrei Șaguna adoarme în Domnul, fiind îngropat, în chip smerit, lângă Biserica Sfânta Treime, din comuna Rășinari, județul Sibiu, precum a lăsat scris în testament. Slujba de înmormântare a fost săvârșită de un singur preot, precum și-a dorit, și anume de ieromonahul Gherman Bogdan, duhovnicul său. Șaguna a rămas în amintirea poporului ca un om al rugăciunii și al faptei, fiind tot timpul prezent la sfintele slujbe și în mijlocul credincioșilor. La scurtă vreme după trecerea la cele veșnice a mitropolitului, în jurul său a luat naștere un adevărat cult popular. Astfel, în multe case creștinești din Ardeal, chipul Mitropolitului Saguna era așezat lângă icoane, el fiind văzut ca cel care a contribuit decisiv la renașterea vieții naționale, politice, culturale si spirituale a românilor transilvăneni. Andrei Șaguna, cărturarul cu viața sfântă Andrei Șaguna a arătat o mare grijă pentru bunul mers al școlilor de la sate, o parte înființate chiar de el, precum și pentru Institutul Teologic din Sibiu. De asemenea, ierarhul s-a ocupat si de organizarea învățământului ortodox românesc de toate gradele din Transilvania. Sub îndrumarea lui s-au înființat aproape 800 de școli în Arhiepiscopia Sibiului, toate îndrumate de Biserica Ortodoxă. Ierarhul a tipărit mai multe manuale școlare, cerând profesorilor de seamă să scrie și ei manuale, pentru disciplinele lor, spre a fi tipărite. Pentru ajutorarea celor fără resurse materiale, episcopul a înființat la arhiepiscopie mai multe fundații, din care se acordau burse. Sunt renumite bursele Emanuil Gojdu, dăruite de un avocat aromân din Budapesta. Andrei Șaguna a înființat tipografia eparhială din Sibiu, aici tipărindu-se, numai în vremea lui, peste doua sute de lucrări, precum și ziarul “Telegraful Român”, care va apărea neîntrerupt, încă din ziua de 3 ianuarie 1883. În anul 1852, la această tipografie va lua naștere și calendarul bisericesc, în forma de agenda, care se va tipări până astăzi. În anul 1868, pentru buna organizare a Bisericii Ortodoxe din Transilvania, mitropolitul a întocmit un renumit Statut Organic de Funcționare. De asemenea, el este si autorul câtorva lucrări de teologie. Tot el contribuie semnificativ și la înființarea Asociației Astra, pentru literatură și cultură națională, în anul 1861.
