Retrocedare
- Dan Herciu
- Nov 28, 2015
- 1 min read
la început dai tot de fiecare dată mai mult decât ai apoi păcătoasa necesitate de a recupera începe să te macine ca pe un dependent de heroină
atunci e momentul când începi să pierzi. şi pierzi. invariabil.
/ – ştii, viaţa e o păpuşă rusească: „obiect similar într-un alt obiect similar”. (un păcat acoperă pe altul) (o tristeţe acoperă pe alta) (o iubire acoperă pe alta) (o femeie acoperă pe... nu! o femeie nu) /
toată lumea ta (o cantitate de oameni de altfel neglijabilă) se opreşte din expansiune şi îţi dai seama că nici un om nu este, într-un fel sau altul, special ei sunt diferiţi doar prin numărul de păcate
începi să alergi pe străzi / să urli în gura mare cât de mult iubeşti tu şi ce suflet mare ai / să te rogi de toţi trecătorii / ăia indiferenţi şi insensibili / să intre la tine în inimă şi să vadă că este umplută până la refuz cu bune intenţii / de fapt vrei aşa puţin de la viaţă şi ai fost greşit înţeles / bla. bla. bla.
totul e prea fierbinte. te opreşti.
atunci e momentul când ar trebui să plouă. şi plouă. invariabil.
