Tichindealul – unul din centrele luptei naționale a românilor din Transilvania, în 1866
Politica internă a Imperiului habsburgic, între 1849-1866
În timpul revoluției de la 1848-1849, Imperiul habsburgic a acționat potrivit principiului ,,divide et impera,,, încercând să-și găsească aliați de moment pentru a ieși învingător. În Transilvania, aliatul Austriei au fost românii, care și-au dat sângele nu numai pentru nația lor ci și pentru a înfrânge revoluția maghiară, condusă de L.Kossuth. Românii sperau, de la împărat, că li se vor recunoaște drepturile naționale.
După înfrângerea revoluției maghiare, nou împărat, tânărul de 18 ani Francisc Joseph I (2 dec.1848-21 noe.1916) va acționa cu politicienii săi pentru a introduce un regim neoabsolutist (regimul Bach). Atât maghiarii cât și românii erau nemulțumiți de această reîntoarcere la absolutismul monarhic.
Din 1860, conducerea imperiului speră într-o întărire a stăpânirii, prin introducerea unui sistem politic nou, numit federalismul. Pe baza acestei idei, fiecare provincie (inclusiv Transilvania) au o anumită autonomie administrativă și legislativă, în cadrul imperiului. În Transilvania se fac alegeri pentru Dietă (un fel de Parlament), pe bază censitară (după avere).
În Dieta de la Sibiu (1863-1864), deputații români sunt mai mulți decât cei maghiari și, împreună cu sașii, votează două legi foarte importante:
• Limba română devine o limbă oficială în Transilvania, alături de maghiară și germană.
• Egalitatea națională și confesională cu celelalte nații.
Din păcate, federalismul pus în practică în imperiu, nu-l întărește.
Slăbiciunile Imperiului habsburgic (Austria) sunt observate de Prusia, aliată cu Austria în războiul contra Danemarcei (1864). Găsind un pretext legat de administrarea provinciilor ocupate (Schleswig și Holstein), Prusia provoacă un război cu Austria (I.habsburgic) pe care o înfrânge grav.
Între conducerea Imperiului habsburgic și reprezentanții nobilimii și burgheziei maghiare au loc tratative care duc la apariția altui tip de conducere a acestuia, dualismul austro-ungar (din1867)
Petiția celor1493
În acest context istoric, românii au simțit că vor fi sacrificați de imperiu, în favoarea alianței cu maghiarii, în speranța că imperiul se va întări. Românii sperau să mențină Transilvania autonomă dar vedeau eforturile maghiarilor pentru o nouă ,,uniune,, a Transilvaniei la Ungaria, așa cum se produsese în timpul revoluției de la 1848-1849. Pentru a menține această autonomie și pentru a împiedica ,,uniunea,, Transilvaniei cu Ungaria, o parte din români vor lua atitudine, înaintând o petiție (cerere) împăratului, la 31 decembrie 1866. Hotărârea de a trimite o petiție împăratului s-a luat la adunarea generală a ,,Asociațiunii,, (ASTRA) ținută la Alba Iulia în zilele de 27-30 august 1866. Petiția ar fi trebuit înaintată împăratului de cei doi conducători ,,păstori,, ai bisericilor românești: mitropolitul ortodox Andrei Saguna (mitropolie aprobată în 1865) și mitropolitul ,,unit,, (greco-catolic) Al.Șterca Șuluțiu-de la Blaj (mitropolie aprobată din 1854).
Redactarea petiției a fost făcută de George Barițiu dar a fost înaintată împăratului de dr. I.Rațiu (G.Barițiu declarase că e bolnav). În petiție, ideea principală este refuzul alipirii Transilvaniei la Ungaria: ,,contopirea acestui Mare principat (Transilvania) cu regatul Ungariei ar fi tocmai pe atâta de fatală pentru monarhie, pe cât ar fi ea de ruinătoare pentru pururi credincioasa națiune românească,,.
Petiția critică legile maghiare de la 1848 care produc pentru români o ,,dezaprobare categorică,, ,,neîncredere,, și aduc ,,ură, persecuțiune și ruină,,. Se susține necesitatea păstrării autonomiei Transilvaniei și redeschiderea Dietei.
Petiția era însoțită de 37 de împuterniciri (plenipotențe) și semnată de 1493 de știutori de carte, din diferite zone ale Transilvaniei.
Plenipotența de la Țichindeal
Iată cum arăta, în scrierea anului 1866, împuternicirea (Plenipotența) dată în Țichindeal, în sprijinul petiției românilor transilvăneni, adresată împăratului Austriei, Franz Joseph.
(citat din ziarul Federațiunea nr.60, Pesta, Vineri, 19 Apr/1 Mai)
IX. Plenipotintia
Data în Cichindealu 14/26 octobre 1866
Subscriși: Ioane Flesieriu m.p.parocu gr.cat, Georgiu Pascu m.p.docente gr.cat, Iuonu Gergelu m.p.cantoru și propr,Iuonu Gergelu m.p proprietariu și plugariu, Teodoru Mala m.p.parocu gr.cat, Iuonu Flesariu m.p.docente, Ioanu Toma m.p. proprietariu., Dafronu (?) P….proprietariu., E….Sipotaru m.p., Niculae Popovici m.p.proprietariu., George Popoviciu m.p.docente., Moise Farcasiu m.p.parocu g.c Silvestru Farcasiu m.p.cantoru., Petru Farcasiu clopotariu., Moise Chinodea m.p., Moise Vigu m.p.parochu gr.c., Ioanu Balutiu m.p.plugariu., Elie Foltesiu m.p.plugariu., Ioanu Gialmanu m.p.docente., Nistoru Angelu m.p.cooperatoru., Nicolae Lapadatu m.p., Gerasimu Angelu m.p.parocu gr.c, Ioane Fekete Negrutiu m.p.parocu gr.c, Iosifu Aronu m.p.plugariu., Tonia Telia m.p.plugariu., Paulu Stenuletu m.p.parocu., Emanuilu Or…m.p.econ., Georgie Dragosiu m.p.econ., Ionu Oplutoriu m.p, Ionu Orlunda m.p.docinte, Georgiu Remsila m.p.economu, Ioane Luca m.p.parocu, Ioane Luca m.p.docinte, Ioanu Gavila m.p.cantoru și economu, Comanu Bîrsan m.p.parocu gr.c, Nicolau Birsann m.p.economu, Paulu Stenuletu m.p.cooperatoru, Ioanu Pampu m.p.docinte., Mateiu Popoviciu m.p.parocu., Nicolae Holandra m.p.docinte., Teodoru Olariu m.p.cantoru., Nicolae Popu m.p.parocu gr.c, Vasilie Pinciu m.p.docinte., Petru Trifanu m.p.parocu in Tofilde., Simeonu Banea m.p.docinte., Toma Nistoru m.p. economu., Demetriu Aronu m.p.parocu gr.c., Aronu Aronu m.p.economu, Aronu Mihuletiu m.p.economu, Ioane Ienciu m.p.docinte, Simeonu Tizu m.p.economu (51).
Note și comentarii la plenipotența dată în Țichindeal în 14/26 octombrie 1866
1. Textul este redactat în grafie latină, modalitate de scriere introdusă în Transilvania de Comisiunea filologică română de la Sibiu (2-7 oct 1860), comisie condusă de Timotei Ciparu.
2. Substantivele comune și proprii, terminate în consoane, au adausul ,,u,, sau ,,iu,,.
3. Abrevierile și adăugirile la numele semnatarilor au fost interpretate, de autorul articolului, astfel:
- m.p = membru al parohiei ?
- parocu gr.cat. = paroh greco-catolic (unit)
- cantoru = cantor, cântăreț la biserică
- docente, docinte = dascăl, învățător
- numărul 51 de la sfârșitul plenipotenței, reprezintă numărul semnatarilor petiției.
- dintre cei 51 semnatari, 13 sunt parohi greco-catolici, 11 sunt dascăli, iar restul sunt:
plugari, clopotari, cantori, economi (?) sau cooperatori (?).
-nu putem decât să presupunem (după frecvența numelor din prezent) din ce sate sunt
semnatarii petiției, cu excepția lui Petru Trifanu – parocu in Tofilde (Fofeldea ?)
Ecoul petiției celor 1493
Avocatul Iacob Bologa, din Marpod, face următoarea caracterizare a acțiunii, într-o scrisoare trimisă lui G.Barițiu, în 1867: ,,Învingerea (victoria n.a) vă e acum asigurată prin consimțul (consimțământul n.a) tuturor românilor iubitori de adevăr de dreptate,,.
Petiția a fost tipărită în 2500 de exemplare și a fost răspândită în Transilvania dar și în alte părți ale imperiului. Ziarele săsești au comentat pozitiv petiția, la fel ca cele din Boemia, Austria etc.
Doar ziarele maghiare ( Pesti Hirnok) reacționează dur: ele cer guvernului ,,să arunce în temniță pe toți câți ar mai cuteza să înainteze petițiuni și proiecte de natura aceasta,,. S-a dat ordin să se verifice dacă semnăturile celor 1493 sunt autentice și s-a dovedit aceasta. De altfel, de frica autorităților, plenipotențele au fost publicate abia în 1868, în ziarul ,,Federațiunea,,(1868-1876) redactat de Alexandru Roman (1826-1897)-membru fondator al Academiei Române.
La 3/15 mai 1868, un grup de fruntași ai românilor din Transilvania vor da publicității un protest împotriva abolirii autonomiei Principatului Transilvania și încorporării lui la Ungaria. Protestul este cunoscut sub numele ,,Pronunciamentul de la Blaj,,. În anii următori, vor fi înaintate împăratului și alte memorii și petiții, care vor culmina cu ,,Memorandul românilor din Transilvania din 1892,,- eveniment cu ecou puternic în toată lumea civilizată.
Nu trebuie să uităm, însă, că prima luare de atitudine la planurile maghiare de alipire a Transilvaniei la Ungaria a fost Petiția celor 1493 la care și-au adus aportul și cei 51 de hârtibăceni, prin semnarea Plenipotenței, redactată la Țichindeal, sediul Protopopiatului greco-catolic din zonă, în acele vremuri.
Nocrich 15 martie 2015
