SCURT ISTORIC AL PROTOPOPIATULUI AGNITA (I)
În protocolul protopopiatelor pe anul 1857 (primul păstrat după distrugerea pe care a suferit-o arhiva arhidiecezană în 1848), parohiile care aparţin astăzi protopopiatului Agnita erau repertizate sub jurisdicţia a 3 protopopiate: Nocrich, Cincu Mare şi Bârghiş. Protopopiatul Bârghiş a fost desfiinţat începând cu anul 1867, după moartea protopopului Iov Roman, iar parohiile care au aparţinut lui au trecut la protopopiatul Nocrich. Din 1867 până în 1871 protopopiatele Nocrich şi Cincu Mare au fost administrate de Nicolae Popea. În 22 septembrie 1870 mitropolitul Andrei Şaguna a hirotesit pe protosinghelul Nicolae Popea ca arhimandrit, cu funcţia de vicar al Sibiului. În urma acestei alegeri mitropolitul s-a adresat preoţilor din protopopiatele Cincu Mare şi Nocrich printr-o scrisoare oficială cu nr. 936/4 noiembrie 1870, în care îi anunţa că în conformitate cu Statutul organic s-a deschis concurs pentru ocuparea postului de protopop rămas vacant în urma plecării lui protosinghelui Nicolae Popea. Sinodul protopresbiterial electoral a fost convocat în târgul Agnita pentru data de 17 decembrie 1870.
Astfel putem spune că Protopopiatul Agnita a luat fiinţă începând cu anul 1870, ca o combinaţie între protopopiatele Nocrich şi Cincu Mare. Legal şi definitiv constituit tractul Agnita s-a declarat prin sinodul arhidiecezan ţinut în anul 1874, când prin hotărârea sa nr. 24 a arondat toate tractele arhidiecezei. La acest sinod s-a stabilit că tractului Agnita aparţin următoarele parohii: Agnita, Alţâna, Bârghiş, Bendorf, Boholţ, Bruiu cu filia Gherdeal, Calbor, Cichindeal (Ţichindeal), Cincşor, Cincu Mare, Chirpăr, Coveş, Fofeldea, Găinari, Ghijasa de Jos, Hosman, Hundrubechiu cu filia Noiştat, Iacobeni, Ighişdorf, Ilimbav, Măgărei cu filia Apotsdorf, Marpod, Merghindeal, Nocrichiu, Proştea, Rodbav, Ruja, Săsăuş, Seliştat, Şoarş, Şomărtin, Şulumberg (Dealu Frumos), Toarcăla, Vecerd, Veseud, Vărd, Zlagna. Aceste parohii au făcut parte până atunci din protopopiatele Nocrich, Cincu Mare şi Bârghiş. Totodată s-a menţionat faptul că s-a căutat ca protopopiatul să fie de 20.000de suflete.
Încă pe când era protopop de Nocrich, Nicolae Popea, care a fost apoi ales vicar la Sibiu, l-a însărcinat pe preotul Grigorie Maier din Nocrich cu efectuarea unor vizite canonice prin parohiile tractului. La deschiderea concursului de protopop al tractului Agnita s-a înscris şi preotul Grigorie Maier din Nocrich, alături de alţi 2 candidaţi.
Sinodul i-a acordat voturile necesare pentru a deveni protopop de Agnita preotului Grigorie Maier.
În hotărârea Consistoriului eparhial mai sunt amintite următoarele lucruri: pentru protopopul tractului Agnita nu există o parohie vacantă, nici casă în care să poată locui şi nici fonduri permanente necesare pentru a-şi întreţine existenţa, iar Consistoriul arhidiecezan nu are mijloacele necesare pentru a-i veni în ajutor. Această situaţie îl avantajează oarecum pe Grigorie Maier, deşi din punct de vedere la calificării Nicolae Proşteanu este cel mai competent. Din această cauză parohului din Nocrich i s-a încredinţat numai spre administrare protopopiatul Agnita, iar nu definitiv, deoarece nu are calificarea ştiinţifică cerută de o astfel de funcţie. În acest context în final este făcută o recomandare părintească clerului şi poporului din Agnita să încerce să găsească toate mijloacele necesare pentru a sistematiza şi dota potrivit oficiul protopopesc, în aşa fel ca la timpul potrivit să poată fi ales protopop un bărbat care posedă calificarea cerută de vremurile de atunci, care să fie la înălţimea chemării sale. Până atunci afacerile bisericeşti, şcolare şi administrative care cad în mod obişnuit în sarcina protopopului revin administratorului protopopesc Grigorie Maier. Această hotărâre a fost dată la Sibiu în 4 noiembrie 1870.
Preotul Grigorie Maier din Nocrich, în urma deciziei Consistoriului arhidiecezan menţionată mai sus, a preluat conducerea administrativă a tractului Agnita, rămânând însă în parohia sa Nocrich, de unde a administrat protopopiatul până în anul 1886, când a fost ales ca protopop, cu reşedinţa în Agnita, Sabin Piso. Deşi era stabilit prin decizia numărul 24 a sinodului arhidiecezan din 1874 că tractele Nocrich şi Cincu s-au transformat în Tractul Agnita, totuşi Consistoriul şi administratorul protopopesc în cadrul corespondenţelor şi în protocoalele din arhivă au numit această instituţie bisericească tot Protopopiatul Nocrich-Cincu Mare până în anul 1881. Abia în anul 1882 Protopopiatul nu mai este numit Nocrich-Cincu Mare, ci Protopopiatul Agnita.
În anul 1886 s-a publicat concurs pentru întregirea protopopiatului cu protopop definitiv. Administratorul Grigorie Maier avea ginere pe preotul din Vărd, Nicolae Moldovan. Acesta avea gimnaziul complet şi teologia. La concurs s-a înscris el şi un alt candidat pe nume Sabin Piso, care avea şi pregătirea facultativă de profesor şi ajunsese în mod provizoriu şi secretar consistorial.
Se impunea prin cultura sa şi în faţa judecătorilor din Agnita, a pretorilor şi a altor saşi inteligenţi. Pe perioada celor cinci ani cât a stat la Coveş (1888-1893), protopopul Sabin Piso a fost şi administrator al parohiei vacante din acest sat, dar in urma unor neînţelegeri s-a văzut nevoit să treacă graniţa în România, neştiut de nimeni.
După ce a trecut în România, Sabin Piso a ocupat un post de profesor la un liceu din Ploieşti, predând limba germană şi latină.
Consistoriul arhidiecezan printr-o adresă către sinodul protopopesc întreba dacă se doreşte susţinerea în continuare a protopopiatului la Agnita ori se vrea desfiinţarea acestuia. Probabil Consistoriul, din lipsa unor case protopopeşti la Agnita, s-a gândit la desfiinţarea tractului şi trecerea parohiilor la alte tracte. Sinodul protopopesc însă s-a pronunţat pentru susţinerea în continuare a protopopiatului de Agnita. Ca urmare a cestui fapt s-a publicat concurs, la care singurul concurent a fost Nicolae Moldovan. El a şi fost ales.
În anul 1901 pr. Nicolae Moldovan a fost ales şi întărit titular în funcţia de protopop al Agnitei însă nu a rămas prea mult timp în această funcţie pentru că a decedat la 13 august 1903.
Protopopului Nicolae Moldovan i-a urmat ca administrator protopopesc preotul din Bendorf (Beneşti), pr. Nicolae Gavrea, numit de Consistoriul arhidiecezan la 6 august 1903. A fost o fire pacifistă şi a reuşit să aplaneze neînţelegerile care existau prin parohiile tractului. A condus tractul Agnita până la 23 aprilie 1906. La conducerea protopopiatului din Agnita era nevoie de un titular care să se dedice din plin organizării eficiente a activităţii acestuia.
După trecerea la cele veşnice a fostului protopop Nicolae Moldovan şi perioada de administrare a protopopiatului de către preotul din Beneşti, în anul 1905 s-a publicat concurs pentru întregirea tractului cu protopop.
Mitropolitul Ioan Meţianu a anunţat tractul despre numirea pr. Ioachim Munteanu ca şi protopop de Agnita prin circulara sa din 17 aprilie 1906 cu nr. 3729 din 1906. Prin acelaşi act pr.Ioachim Munteanu este înştiinţat că instalarea sa ca protopop al tractului şi paroh al parohiei Agnita se va face la 20 aprilie 1906 de către comisarul consistorial, asesorul Matei Voileanu.
(va urma)
