Drăgaica sau Sânzienele
In ziua de 24 iunie a fiecărui an bisericesc, Biserica Ortodoxă face pomenirea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, cunoscută în popor şi cu denumirea de Drăgaica sau Sânziene. Biserica Ortodoxă serbează de obicei ziua morţii sfinţilor, ca ziua lor de naştere. Numai Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul fac excepţie de la aceasta regulă; ei au privilegiul de a li se sărbători atât zamislirea (23 septembrie, 9 decembrie) cât şi naşterea (8 septembrie, 24 iunie), cât şi alte evenimente din viaţa lor (ca Bunavestire, Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul).
Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul are un temei biblic, pentru că evenimentul amintit este consemnat de Sfantul Evanghelist Luca cu amănunte în Evanghelia Sa. Naşterea aceasta a avut loc cu şase luni înainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sărbatoarea apare atestată documentar în secolele IV-V, când se fixează definitiv şi data Crăciunului.
Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezatorul, la 24 iunie, se pare că a fost instituită după unii cercetători, spre a înlocui sărbătorile păgâne, cu caracter agricol sau naturist, din epoca solstiţiului de vară (22-23 iunie). Drăgaica, Sânzienele în tradiţia populară
In calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica. Deşi sunt asociate sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi a Aducerii Moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar.Denumirea este preluată probabil, de la Sancta Diana, zeiţa silvestră. Sânzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, ca reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) şi divinităţi antropomorfe. In credinţa populară, Sânzienele erau considerate a fi nişte femei frumoase, nişte adevărate preotese ale soarelui, divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.
Nu este exclus ca în vremuri îndepărtate populaţia din munţi să se fi întâlnit la momentele solstiţiale (Sânzienele) sau echinocţiale pentru a săvârşi ritualuri închinate Soarelui. Megaliţii din Munţii Călimani pe care s-au descoperit însemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi mărturii în acest sens.
Conform tradiţiei, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulţesc animalele şi păsările, umplu de leac si miros florile şi tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor.
Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni şi forţe dăunatoare, lovindu-i pe cei păcătoşi cu “lanţul Sânzienelor”, pot stârni din senin si vijelii, pot aduce grindină, lăsând câmpul fără de rod şi florile fără de leac.
In ajunul sau în ziua de Sânziene se întâlneau practici şi obiceiuri de divinaţie, de aflare a ursitei şi a norocului în gospodărie.In dimineaţa de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coroniţe şi le aruncau pe acoperişul caselor. Se considera ca omul va trai mult in cazul în care coroniţa rămânea pe casă sau, dimpotrivă că va muri repede, atunci când coroniţa aluneca spre marginea acoperişului sau cădea de pe acoperiş. Fetele strângeau flori de Sânziene pentru a le pune sub perna, în noaptea premergatoare sărbătorii, în credinţa că îşi vor visa ursitul. In unele zone fetele îşi faceau coroniţe din Sânziene pe care le lăsau peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineaţa găseau coroniţele pline de rouă, era semn sigur de măritiş în vara care începea.
Gospodarii încercau să afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sânziene, în seara din ajunul sărbătorii agîţau cununi de Sânziene la colţul casei orientat către răsărit şi dacă, a doua zi, în coroniţe erau prinse fire de păr de la anumite animale, sau puf / pene de la păsări considerau că anul va fi bun mai ales pentru acestea.
Florile culese în ziua de Sânziene prinse în coroniţe sau legate în forma de cruce, erau duse la biserică pentru a fi sfinţite şi erau păstrate, apoi, pentru diverse practici magice. Sărbătoarea Sânzienelor care marchează mijlocul verii, era considerată şi momentul optim pentru culegerea plantelor de leac. Tot acum se faceau previziuni meteorologice: în funcţie de momentul în care răsărea Constelaţia Gainuşei, se determina perioada prielnică pentru semănatul grâului de toamnă.
Sărbătoarea Sânzienelor mai este cunoscuta în popor şi sub denumirea de Amuţitul Cucului. Se crede că dacă cucul înceteaza să cânte inainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.
Pentru a fi sănătoşi şi avea spor în muncă, în acest moment de început al secerişului, oamenii se încingeau peste şale cu tulpini de cicoare.
Pentru a fi plăcute feciorilor, fetele se spălau pe cap, în această zi cu fiertură de iarbă mare. Pentru a scăpa de boli, fetele şi nevestele se scăldau ritual în ape curgatoare iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tăvăleau dezbrăcate în roua, dimineaţa, înainte de răsăritul Soarelui.
Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri în care se aruncau substanţe puternic mirositoare, se buciuma şi se striga în jurul focurilor.
In unele sate din sud-vestul Bucovinei, putea fi întâlnit, cu ani în urmă, obiceiul “boului înstruţat”. In cadrul ceremonialului, masca taurină murea şi renăştea simbolic la acest început de timp calendaristic. Pentru pomenirea morţilor se fac pomeni îmbelşugate şi se pun flori mirositoare pe morminte. De Sânziene au loc bâlciuri şi iarmaroace. Acestea erau în trecut un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Printre cele mai renumite târguri se numară cele de la Buzău, Focşani, Câmpulung Muscel, Buda, din judeţul Vrancea, Ipăteşti, judeţul Olt, Piteşti, Cărbuneşti, judeţul Olt, Giurgeni, judeţul Ialomiţa, Broşteni, judeţul Mehedinţi) şi, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Găina.
Sub aspect religios, în ziua de 24 iunie, în Bucovina se sărbatoreşte cu mare fast Aducerea moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Acum, ca şi altă dată, în această zi se adună mii de pelerini pentru a participa la ceremonia scoaterii moaştelor Sfântului Ioan.
In această zi facem şi pomenirea Sfântului Niceta de Remesiana.
Sursa: CreştinOrtodox.ro
