Pseudocronica unui eveniment cultural

În 25 IV-a 2015 la Sibiu, în prag de seară , a debutat a V-a ediţie a Festivalului de teatru „25 de ore de teatru non-stop”. Publicul sibian a fost astfel invitat să respire teatru timp de 25 de ore fără întrerupere.

Ca orice festival ce se vrea cu „papion”, trebuie să aibă o bornă fixă, un punct de referinţă, un punct „greu” de plecare pentru ca acesta să înceapă bine. Şi pentru asta a fost invitat la gala de deschidere agniţeanul Ioan Gyuri Pascu cu chitara, să fixeze borna de care vorbeam mai sus. Astfel sala Thalia a „explodat” la glumele acestuia sau a amuţit la cântecele care curgeau de pe coardele chitarei sale spre un „loc geometric”clar definit de interpret: INIMA. Şi cum „loc geometric” înseamnă o mulţime de puncte care se bucură de acceaşi proprietate, tind să cred că a fost bine ales. Mai mult a stabilit o corespondenţă între altă mulţime şi locul geometric, mulţime pe care nu a definit-o , dar a lăsat sala să înţeleagă că aceasta era VIAŢA. Această corespondenţă biunivocă dintre VIAŢĂ şi INIMĂ creată de interpret i-au adus aplauze neîntrerupte iar furtunoasele aplauze finale au demonstrat aprecierea de către sibieni a valorii şi a talentului omului cu chitara.Mi-aduc aminte de o frază scrisă de Corneliu Vadim Tudor : „ De la Marin Moraru încoace nu s-a mai născut un talent mai mare decât această piticanie cu barbă”. Respectele noastre domnule Ioan Gyuri Pascu!

N.A. : Mi-aduc aminte că prin jurul anilor 1981-1982 m-am întâlnit cu Ioan Gyuri Pascu cu chitara în mână sub poarta „Centralului” din Agnita , nu ştiu dacă Gyuri îşi mai aduce aminte. Eu lipsisem patru ani din Agnita pentru studii,ştiind că el cochetase între timp cu cenaclul Flacăra şi cu cel al lui Lucian Avramescu, şi aş fi vrut să-l aud cântând. Tocmai mi-a spus că asta a făcut la club şi puţin tenis de masă, dar amabil cum este s-a întors şi într-o cămăruţă mi-a cântat o colindă .Am rămas cu gura căscată şi i-am spus că poate oricând să cânte la radio. Asta o ştia şi el dar avea o problemă pe suflet. Nu intrase de prima dată la facultate şi acum ştie cam ce se cere şi are nevoie de timp pentru aceasta şi dacă nu se angajează „ăştia” îl trimit la Canal. L-am sfătuit să îşi ia un atestat de cântăreţ liber-profesionist că dacă Jimmie Clonţ , un personaj pitoresc al oraşului nostru, l-a luat atunci precis îl va obţine şi el. Ne-am despărţit stângându-ne mâinile, şi am plecat în Moldova unde am fost repartizat. Nu l-am mai văzut pe Gyuri ceva timp, dar l-am văzut la televizor, după Revoluţie, în telejurnalele grupului Divertis. Eram foarte bucuros pentru că l-am văzut şi am simţit astfel că a izbutit.

#aprilie2015