JERTFA CREȘTINĂ - RECUNOȘTINȚĂ ŞI DAR

Din cele mai vechi timpuri oamenii și-au manifestat față de divinitate sentimentul de prețuire, de respect, de devotament și de mulțumire față de binefacerile primite. Aceste manifestări luau forma unor acte văzute denumite jertfe, care capătă pentru creștini un sens tainic și deosebit de înțelesul oferit de ritualurile sângeroase săvârșite din obediență și frică față de un idol mut și surd la popoarele păgâne. Pentru a putea pătrunde înțelesul jertfei creștine vom lua câteva exemple de persoane din Vechiul Testament care și-au deschis inima și-au adus lui Dumnezeu prinos de mulțumire din agoniseala lor.

În cartea Facerii ni se prezintă prima jertfă adusă lui Dumnezeu de fiii lui Adam. „Și după câteva zile a adus Cain jertfă Domnului din rodurile pământului și Abel a adus și el din cele întâi născute ale oilor lui și din grăsimea lor” (Facere 4,3-4).Vedem că jertfa celor doi este îndreptată către aceeași Persoană dar diferă gândul și dorința care a dus la săvârșirea acestui act. Dovadă că Dumnezeu a primit jertfa lui Abel iar pe cea a lui Cain a respins-o. Cum s-a întâmplat aceasta , ne explică Sfântul Ioan Gură de Aur în Scrierile sale: „Abel a dăruit ceea ce avea mai bun, mai desăvârșit pe când Cain a adus ca jertfă roade la întâmplare fără să-și dea silința să le aleagă”. Modul în care și-au manifestat lucrarea față de Domnul dar și manifestările sufletești și ale gândurilor izvorâte din conștiința celor doi au făcut ca darul unuia să fie primit iar al celuilalt respins. Abel a adus darurile sale cu gând curat și cu inimă sinceră manifestând recunoștință și mulțumire față de binecuvântarea lui Dumnezeu. La polul opus Cain, socotindu-se superior fratelui său se transformă în fariseu și îmbrăcându-se în haina fățărniciei și a mîndriei refuză orice intervenție dumnezeiască și orice împreună lucrare cu harul lui Dumnezeu. Rezultatul este slăbirea comuniunii cu Dumnezeu și cu familia sa.

O jertfă curată și bine primită aflăm în capitolul 8, 19 din cartea Facerii unde se spune că „a zidit Noe altar Domnului și a luat din toate dobitoacele cele curate ... și a adus ardere de tot pe Altar”. Dar ce daruri, ce fel de jertfă trebuie să aducă creștinul adevărat pentru ca Domnul să primească și să fie mulțumit? Trebuie să înțelegem că Dumnezeu primește jertfele nu pentru că ar avea nevoie de ceva de la noi, ci pentru că dorește ca prin aceasta să ne arătăm recunoștința față de El. Bunul Stăpân nu se uită atât la ceea ce facem, cât la ceea ce avem în sufletul nostru și în mintea noastră de acolo de unde pornesc faptele noastre.Fie de ne rugăm, fie de postim, fie de facem milostenie că acestea sunt jertfele noastre duhovnicești, să o facem mânați de gânduri curate, pentru că gândul curat este pricina tuturor bunătăților (Sfântul Ioan Gură de Aur). Scriptura ne spune că Patriarhul Avraam a zidit altar Domnului și a chemat numele Lui.

Noi să zidim altar în inimile noastre și cu siguranță Duhul Sfânt va fi prezent acolo. Să îi dăruim lui Dumnezeu jertfe din sufletele noastre pentru că El , din dragoste ne-a dat Jertfa cea mare, pe Fiul Său, ce se aduce în chip nesângeros la fiecare Sfântă Liturghie. Nimic altceva nu cere de la om Dumnezeu după nenumăratele Lui binefaceri, decât suflet recunoscător.Voi încheia cu o fabulă de la înțeleptul Esop, care arată cât de gol și pierdut este sufletul omului fără recunoștința față de binele dumnezeiesc.

„Un om sărac și neputincios se ruga zeilor că de-l vor face sănătos, o sută de boi le va jertfi. Deci fiind ascultat și vindecat de zei, a făcut din seu o sută de boi și i-a adus la altar de i-a jertfit. Dar zeii vrând să-l pedepsească i s-a arătat în vis zicându-i:

- Du-te pe țărmul mării, în cutare loc, că acolo vei găsi o mie de drahme antice. Și mergând el, în loc de a găsi aur, a fost prins de tâlhari și s-a gândit să-i înșele și pe aceștia cu minciuni, făgăduindu-le că le va da o mie de talanți de aur dacă-l vor slobozi. Tâlharii nu l-au crezut, ci l-au dus de l-au vândut pe o mie de drahme.

Învățătură: Dumnezeu le este împotrivă oamenilor nerecunoscători și înșelători.”

#aprilie2015 #ortodoxiapevaleahartibaciului