ZIUA DE ODIHNĂ
Sunt persoane care sustin ca Biserica greseste cinstind duminica, ca ziua de odihna a crestinilor este sambata. Din textul de la Exod 20, 8-10, reiese ca Dumnezeu a randuit ca zi de odihna sambata: “Adu-ti aminte de ziua de odihna ca sa o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau, iar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau; sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici boul, nici asinul, nici strainul care este in casa ta”
Mentionam ca duminica este prima zi a creatiei, sambata fiind ziua a saptea, ultima zi din saptamana. Si potrivit versetului “si a fost seara si a fost dimineata: ziua intai...”, afirmam ca sabatul incepe de vineri seara, de la apusul soarelui si tine pana sambata, la apusul soarelui.
Daca sambata este atat de importanta, atunci de ce Biserica nu o cinsteste?
In primul rand trebuie sa afirmam ca pana la eliberarea evreilor din robia Egiptului, nu se vorbeste nicaieri de tinerea zilei a saptea. Se invoca textul de Facerea II, 2-3 pentru cinstirea sambetei: “Dumnezeu S-a odihnit de toate lucrurile Sale in ziua a saptea pe care a sfintit-o si a binecuvantat-o”. Asadar, daca Dumnezeu S-a odihnit in aceasta zi, cu atat mai mult trebuie sa se odihneasca omul, isi spun cei care cinstesc sambata.
Dar odihna lui Dumnezeu nu trebuie inteleasa ca lipsa a lucrarii Sale, ci in sensul ca El a pus un hotar lumii create, ca nu a mers la infinit cu creatia, dupa cum spune parintele Dumitru Staniloae. Deci, odihna lui Dumnezeu nu este o odihna in toate privintele. La Dumnezeu nu este niciodata totala nelucrare. El continua sa fie lucrator in sustinerea lumii si in relatiile intertreimice (in sensul ca niciodata o Persoana din Sfanta Treime nu se va opri din iubirea catre celelalte Persoane). Acest lucru a fost vestit si de prorocul Isaia: “Dumnezeu nu oboseste, nici nu-Si sleieste puterile” (Isaia XL, 28).
In al doilea rand, incepand propovaduirea Sa, Mantuitorul Hristos implineste, desavarseste Legea Veche. De aceea a afirmat: “Ati auzit ca s-a zis: ... Iar Eu zic voua...” (Matei V, 20-48). Legea Vechiului Testament era “umbra a celor viitoare” in Hristos (Evr, X, 1). El face trecerea de la tip-prefigurare, la adevarul prefigurat.
Eliberarea poporului lui Israel a fost un semn al eliberarii reale a omenirii din robia trupului si a sufletului deopotriva. In amintirea acelui eveniment s-a dat nume zilei a saptea de Sabat, Ziua Sambetei, spune IPS Justinian Chira. Dar dupa Intruparea Fiului lui Dumnezeu, Sabatul a incetat, pentru ca el amintea de eliberarea unui singur popor, a poporului evreiesc din Egipt, in vreme ce prin Invierea Sa, Hristos a eliberat intregul neam omenesc din robia mortii si a pacatului.
Pana la Hristos, invierea era doar o speranta nelamurita (Iez. XXXVII), nu un fapt implinit in Hristos, ca temei al invierii tuturor. De aceea, in Epistola catre Evrei suntem indemnati sa ne silim sa intram intr-o alta zi de odihna, Duminica - ziua odihnei depline.
Asadar avem Duminica zi de odihna, pentru ca Hristos a inviat in aceasta zi. De altfel, toate marile evenimente din viata crestina sunt legate de aceasta zi: in aceasta zi Hristos S-a aratat mironositelor, Apostolilor, a avut loc pogorarea Sfantului Duh si tot in aceasta zi Apostolii si primii crestini se adunau pentru rugaciune si pentru a frange painea (Faptele Apostolilor, capitolele 2 si 20).
Sa ne daruiasca Dumnezeu putere sa nu vedem in duminica doar o zi de odihna trupeasca. Sa ne odihnim si sufleteste, prin unirea cu El in cadrul Sfintei Liturghii.
