Destin

M-am aşezat în faţa ta

ca un Hristos crucificat

în faţa eternităţii.

Voiam să privesc prin tine,

spre abisurile nesfârşite ale mării,

dar n-am putut.

Şi n-am putut pentru că ochii tăi,

visătorii,

mă amăgeau cu clipiri de iubire!

Afară era tare frumos.

Nu avea cine să simtă

foiala veselă a frunzelor verzi,

taina câmpurilor cu iarbă înaltă

şi soarele încins,

pentru că eu te iubeam!

Au trecut anii...

Te văd mai tristă şi cu ochii plânşi.

Am vrut să-ţi dau...

dar n-ai vrut să primeşti.

Acum florile-amintirii se aştern

peste mormintele iubirii noastre,

pe veci.

Noaptea s-a lăsat peste noi

şi aşteptăm dormind,

îmbrăţişarea valurilor reci

ale dimineţii sfârşitului.

#martie2015