SILVIU PĂCURARU, UN COPIL SĂ-L PUI PE RANĂ
Şcoala gimnazială „Ilarion Cocişiu” din Retiş, judeţul Sibiu, e o instituţie frumoasă, pitită pe coama unui deal, cu copii cumniţi, buni şi (poate prea) modeşti L-am cunoscut pe cel mai bun dintre aceşti copii buni. Un copil să-l pui pe rană, sincer uimit că cineva este curios de persoana lui
Tânărul Silviu Păcuraru de 14 ani, este cel mai bun elev al şcolii din Retiş. Cum este bun? „Conştiincios. Prietenos. Este foarte bun coleg. Este foarte prietenos. Este prototipul copilului cuminte. Probleme? Îmi face probleme câteodată, tocmai pentru că este prea cuminte , prea serios. Este chiar prea matur pentru vârsta lui”, cu aceste cuvinte elogioase mi l-a prezentat diriginta lui, Mihaela Olaru. Dacă la această prezentare adăugăm şi realitatea aflată din notele din catalog, note care i-au asigurat o medie foarte apropiată de 10 în anul şcolar precedent, pe deasupra obţinând deja un puncatj foarte mare la recentele simulări ale examenului de evaluare naţională, trebuie să credem că într-adevăr bun. El nu este convins de asta. Nu ştie că merită să fie scos în faţă, arătat ca un exemplu de urmat. „Sunt foarte surprins că cineva s-a gândit la mine să mă premieze. Eu nu învăţ pentru note. Nici pentru premii. Cu toţi trebuie să învăţăm dacă vrem să ajungem ceva în viaţă. Învăţăm pentru viitorul nostru”, s-a scuzat Silviu.
Silviu, un tânăr adolescent înalt şi frumos, este încă un copil care nu ştie cât de mândrii sunt de el atât părinţii, cât şi profesorii din şcoală. Nu e de mirare, dacă privim un pic în gândurile lui Silviu.
CEA MAI MARE PASIUNE, FLORILE
Am vrut să aflu care sunt materiile lui preferate. „Româna, istoria, geografia, matematica , fizica...”, şi a trebuit să-l întrerup. M-a convins că, de fapt, îi plac toate. Iar despre profesori? „Toţi. Se poartă frumos cu noi, ne învaţă, ne ascultă, sunt corecţi faţă de noi”, spune Silviu. Aprecierea faţă de corectitudine reiese şi din visul lui pentru viitor. „Vreau să devin poliţist. De ce? Îmi place să-i ajut pe cei neajutoraţi. Îmi place dreptatea şi corectitudinea”, afirmă tânărul. Acasă, el este responsabil cu bunăstarea tuturor animalelor din bătătură. Preferatele lui? Florile! Da, nu e o greşeală. Cel mai mult îi plac florile. Trandafirii, palmierii pitici, de toate. Florile crecute de el sunt printre cele mai frumose din sat. Îi place însă şi fotbalul, sporturile. Un tânăr cu adevărat complet. Mama lui, emoţionată până dincolo de lacrimi îşi priveşte fiul ca peo adevărată comoară. Se vede că tinerii cei mai buni nu se află la şcolile renumite din marile oraşe. Aceşti copii buni de la sate au în schimb un bun simţ nativ care îi face cu totul deosebiţi. „Silviu este cel mai bun elev al nostru dar avem mulţi alţii care âi calcă pe urme. Copii buni, harnici şi exttem de modeşti. Ei, din păcate, trăiesc cu ideea că nu meită atenţie specială din partea societăţii. Au impresia că toată atenţia specială din partea societăţii. Au impresia că toată atenţia este concentrată pe cazurile sociale sau pe cei inadaptaţi din diferite motive. De aceea este extrem de benefică premierea acestor copii.doar aşa îşi pot da şi ei seama de valorile care se ascund în ei şi pot fi exemple pentru cei din jurul lor”, a arătat directorul şcolii, Grigore Moga.
Articol de Edith Vereş,
preluat din publicaţia „Romgaz investeşte în educaţia ta”
