DISTRACŢIE ÎN VAGONUL MOCĂNIŢEI
Zi de sâmbătă, zi de weekend în care majoritatea tinerilor care au servici se bucură şi încearcă se se distreze cât mai bine. Unii se duc la schiat, până mai e zăpadă, unii la şuete prin baruri, alţii se odihnesc pentru a se deslănţuii la noapte prin discoteci, mă rog, fiecare după preferinţe şi putinţe financiare.
Pe Valea Hârtibaciului soarele cu dinţi e din când în când acoperit de nori ameninţători purtaţi de la nord spre sud de un vânt rece care accentuează senzaţia de frig. Într-un cuvânt, vreme de stat în casă că pe afară-i rost de boală.
Şi cu toate astea un grup de tineri şi-au găsit loc de distracţie într-un vagon garat pe o linie ruginită din fosta gară Agnita - Coveş. Lipsa geamurilor făcea ca vântul rece să fie şi mai greu de suportat dar lor nu le păsa şi cu căciuliţele de lână trase pe urechi profitau de wekkend şi continuau să se distreze. Unul se folosea de un flex cu care lustruia o bucată de tablă, doi frecau pereţii vagonului cu şmirghel, unul curăţa cu şpaclul vopseaua veche iar cel mai priceput mânuia o pensulă pe care o înmuia în vopsea verde şi apoi dădea cu ea pe pereţii vagonului. Se distrau în tăcere, poveştile i-ar fi întrerupt din lucru şi frigul ar fi devenit şi mai nesuferit.
Erau o parte din acei tineri frumoşi, minunaţi şi nebuni, constituiţi în asociaţia „Prietenii Mocăniţei” cărora le-a intrat în cap că obiectele astea de pe Valea Hârtibaciului, adică linia ferată îngustă, şi două vagoane (deocamdată) pot deveni un brand al zonei dacă li se adaugă şi o locomotivă pe măsură.
Toată lumea le spune că Mocăniţa nu va mai funcţiona, inclusiv Consiliul Judeţean, al cărui preşedinte a promis înainte de alegeri că o va pune în funcţiune dar a renunţat la această ideie, pentru că sunt alte priorităţi şi aceasta nu aduce venituri dar ei nu se lasă.
Ei se distrează în timpul liber reparând vagoane, curăţind linia şi plimbând copiii cu motodrezina şi cu ciclodrezina pe traseul de la Cornăţel la Hosman, când e cald şi timp frumos. Ei nu vor să lase să moară această ideie minunată numită Mocăniţa de pe Valea Hârtibaciului. Pentru ei Mocăniţa a devenit un scop în viaţă, un scop nobil pe care puţini îl înţeleg. Pentru a înţelege asemenea lucruri este nevoie de un anumit caracter, de altruism, de dragoste de oameni, de dragoste de locuri, de lucruri şi mai ales de dragoste de ţară. Ei au un asemenea caracter şi chiar dacă nu-i ajută cei care au puterea s-o facă, ei vor reuşi. Pentru că sunt din categoria luptătorilor care înving.
I. Bârsan
