Căutarea Fericirii

-Va să zica ai venit pentru fericirea vesnică – întrebă Judecătorul.

-Da – îi răspunse spiritul proaspăt dezîncarnat.

-Ai greşit adresa – continuă Judecătorul, cu un zâmbet ambiguu în jurul gurii.

-Staţi… nu-i aici raiul? – întrebă omul nostru, proaspăt trecut prin graniţa morţii.

-Ba da – îi răspunse Judecătorul.

-Jos pe Pamânt mi s-a promis că aici voi primi în dar, fericirea veşnică.

-Ne pare rău, ai fost informat greşit.

-Am fost informat greşit?! Dar preotul imi zisese că dacă mă rog regulat, dacă îndeplinesc cele zece porunci, voi ajunge în rai şi voi fi fericit veşnic!

-Eşti în rai, eşti binevenit, dar trebuie să mănânci din merindele tale: să trăieşti fericirea pe care ai adus-o de pe Pământ.

-Nu este corect: pe Pamânt n-aş putea zice ca am fost fericit…

-Ne pare rău…

-Şi nu se poate să primesc aici fericirea?

-Ne pare rău: nu.

-De ce nu?

-Fiindcă aşa e regula.

-Care regula?

-Cea instituită de Tatăl.

-Nu pot să cred că Tatăl este atât de crud!

-Păi nu e crud.

-Nu e?

-Nu.

-Dar cum aşa?

-Tatăl a instituit următoarea regulă: fiecare trebuie să-şi construiască propria sa fericire.

-Cum adică?

-Simplu: aşa cum un culturist îşi clădeşte muşchii, tot aşa cel care caută fericirea, trebuie s-o construiască singur.

-Nu mi se pare corect!

-Treaba ta.

-Totuşi, ce pot face acum?

-Poţi să te duci înapoi, deoarece corpul tău se află încă în stadiul morţii clinice.

-Bine, şi ce fac dacă merg inapoi?

-Exersezi fericirea.

-Exersez fericirea? Şi cum fac asta?

-Trebuie să gaseşti propriile tale metode. Cei mai mulţi încearcă prin iubire. Poţi să-ţi îndrepti iubirea spre Tatăl. Sau spre o fiinţă dragă ţie. Dar poţi să exersezi şi iubirea de sine.

-Iubirea de sine… n-am înteles-o niciodată…

-Iţi pot explica prin funcţionarea inimii biologice. Iţi aminteşti probabil că inima pompează sânge în trei direcţii: are un circuit care alimentează partea corpului care se află mai jos de inima, un alt circuit care irigă tot ce se află mai sus decât inima, şi un al treilea circuit prin care trimite sânge în propriile sale ţesuturi.

Vezi, funcţionarea inimii este simbolul modului în care este indicat să-ţi administrezi energia şi iubirea. Circuitul de jos nu este altceva decât iubirea direcţionată spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poţi comunica cu fiinţele mai evoluate decât tine, incluzând Tatăl Ceresc. Iar cel de-al treilea circuit, cel prin care inima asigură energia necesară propriei sale funcţionări, este iubirea de sine.

Când ajungi să conştientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poţi să redirectezi o parte din ele spre tine însuţi.

Este indicat să păstrezi proporţiile definite de inima ta biologică. Prin circuitul mare, cel care porneşte spre partea de jos a corpului, trimiti energie şi iubire spre toţi ceilalţi. Prin circuitul mic, cel care porneşte în sus, comunici cu fiinţele mai evoluate decât tine – cu îngeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, şi aşa mai departe. Fii sigur ca vei primi de la ei mai mult decât reuşesti să oferi lor. Şi ai dreptul şi la cel de-al treilea circuit, ca să poti funcţiona şi tu…

-Oh, ce simplu e!

-Da, e simplu ca bună ziua!

-Si ce-mi mai recomandaţi, ce să fac când ajung jos?

-Incearcă să identifici ce anume îţi produce bucurii reale. Incearcă să lărgeşti aceasta listă. Bine, îţi recomand să te ţii în limita bunului simţ. Daca o treci, rişti să-ţi strici fericirea. Şi exersează cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii.

Şi încă un lucru: încearcă să zici “Te iubesc” cât mai des, dar întotdeauna din toată inima.

-Deja mă simt fericit!

-Ma bucur pentru tine! Insă totuşi m-aş bucura dacă te-ai duce înapoi şi ai exersa acolo jos, ca să vii fortificat aici sus, când îti vine rândul.

-Vă mulţumesc – mă simt atât de fericit!

-Fericirea ta e şi fericirea mea şi îţi mulţumesc pentru că mi-o dai – încheiase Judecătorul.

Spiritul dezîncarnat se umplu de încredere în viitor şi plonjă inapoi în corpul său aflat pe cearşaful alb al clinicii de reanimare.

Aparatele electrice conectate la corpul său începuseră să semnalizeze reapariţia vieţii. Incet, se auzi un oftat, ca o adiere de vânt. Tiptil-tiptil, inima începea să bată. Electrocardiograma desena o curbă tot mai armonioasă. Ochii pacientului încă nu se deschisesera dar pe faţa lui se aşternu o linişte divină.

Doctorii rasuflaseră uşuraţi. Se gândisera la marea minune: viaţa. Un pacient reîntors din înalt valora pentru ei cât un nou-născut.

-Tipul, mai mult ca sigur a învaţat ceva, acolo Sus – zise unul dintre doctori.

-Păi da… nu cred ca s-a întors datorită electroşocului, că îmi pierdusem încrederea în el, la un moment dat – adaugă un alt halat alb.

sursa-net

#februarie2015 #ortodoxiapevaleahartibaciului