Strigături culese de prof. Mircea Drăgan -Noişteteanu
De urât să nu hii popă,
Că mânci tot carne de clocă.
Şi prescuri de la nebuni,
Şi colaci de la săraci.
Vai, săracu’ cantăru’,
Când aude clopotu’,
Ţâpă coasa-n buruieni
Şi se duce la pomeni.
Pentru-oţâr’ de parastas,
El cântă pân’ la amiază.
Vai de mine, ce-i aceea,
Că ş-o chert mândruţa cheia;
Ş-o rămas lada-ncuiată,
Ş-o mers la joc negătată!
Ştii tu, bade, ce ţ-am spus
La cules de cucuruz?
Unde-or hi oameni mai mulţi,
La mine să nu te uiţi.
Unde-or hi mai puţânei,
Ochii tăi să hie-ai mei.
Io la tine, tu la mine,
Să nu ne priceapă nime’.
Zis-o badiu dumnealui
Ca să hie-al dracului
De i-oi trebui io lui.
Io i-am spus c-al lui să hie,
Că nici mie nu-mi trebuie.
Am iubit pe badea-un an
Şi n-am ştiut că-i ţâgan.
Dar acum, de-o săptămână,
Mi-o spus o dragă vecină
Că-i ţâgan, şi io rumână.
Ieşi, bade, din sus de sat
Şi te uită ce-ai lăsat:
C-ai lăsat gura ca mura
Ş-ai luat pe-nchedecătura.
Ş-ai lăsat gura ca fraga
Şi ţi-ai luat pe tăpălaga.
Când îi tină,lunecă,
Când îs brunji, să-nchedecă.
Când îi cărarea bătută,
Ea să pune şi să culcă.
