Părinţi trădători

Vine o zi când aflăm cu stupoare

Că mama ta bună e o trădătoare

Şi, pe furiş, fără niciun cuvânt,

Se-ascunde-ntr-un labirint de pământ

Vine într-o zi adevărul, de necrezut,

Peste care nu poţi să treci,

Când tatăl tău în care ai crezut

Se mută în cimitir, într-un beci,

Şi, oricât de bătrân, de tânăr , vei fi

Viaţa pentru tine nu mai e ce-a fost,

Până-n ultima fibră a cărnii vei simţi

Că eşti orfan pe lume, fără niciun rost

Si, nu-nţelegi deloc ce se întâmplă

Tatălui Cer şi mumii Glii sub tâmplă,

Ce irezistibilă foame de moarte ni se arată

De plecăm şi nu ne mai întoarcem niciodată!?

„Totul e deşertăciune”-Ecleziastul, tună

„Vânare de vânt, pulbere, ţărână...”

Ioan Gligor Stopiţă

#ianuarie2015