Născut şi crescut în mijlocul acestor oameni nu pot să zic decât:
Acolo sus în deal, biserica din sat,
semeaţă dar pustie
unde doar clopote mai bat
chemând creştini să vie,
Dar tu române ai uitat
mirosul de tamâie
şi-n lumea largă ai plecat
uitând de sat şi glie.
Să plângi române că ai uitat
de tata şi de muma
care şi acum te aşteaptă-n sat
să le săruţi doar mâna.
Să vi române ca să vezi
cum plânge Hârtibaciul
cu lacrimi de la cei rămaşi
şi rara plânge în Baciu.
