top of page

Gânduri...

Timpul, intangibilul cunoscut al tuturor semenilor, și-a pus amprenta asupra „trecerii”. Ultima binefăcătoare pauză – credeam eu – nu a fost așa.

Se zbăteau dureros în suflet dorurile! Teribila ancorare în prezent s-a rătăcit. Simțurile mi-erau amorțite. Gustam nimicul...

Apoi, o frântură din cotidian a dezvăluit, pe neașteptate, profilul tăcut și semeț al neprețuitului lăcaș de cultură.

O fâlfâire de amintire! Tinerețe, dăruire sufletească, zâmbet, magie a științei. O școală – o viață, o școală e însăși viața! Iar timpul e ...învins!

Prof. Carmen Țerbea

„Eu cred că şcoala se aseamănă unui templu”(Antoine de Saint- Exupery).

Memoria afectivă nu-mi lasă decât posibilitatea să recuperez tainele existenţei dintre amintire şi azi, pentru că timpul îşi vede mereu de drum. Gândesc Timpul ca o răsfrângere a clipelor în sclipirile vieţii şi în acel ţipăt universal de curgere. Ca să-mi vindec sufletul de timp trebuie să înving melancolia, să ies dintr-un timp al expresiei, să urc în cel fără greutate. Este o călătorie grea către ceea ce s-ar putea numi „ţara” puternică a copilăriei şi a adolescenței. Cuvântul meu aş dori să fie certitudinea acestei statornicii pe care o datorez şcolii, în care am fost elevă şi acum profesor. Resimt un sentiment puternic de respect pentru dascălii pe care i-am avut, creându-se un culoar de stabilitate într-o simultaneitate de rosturi care echilibrează valorile timpului....

Grija de a modela caractere şi dragostea pe care o intuiam în enigmatice priviri, legături trainice, nerostite, nemărturisite, dar atât de certe - toate dau strălucire portretului profesorilor mei.

Am învățat de la ei că mulţumirea sufletească e în etică şi devenirea noastră, că frumuseţea şi sensibilitatea trebuie să se conjuge cu rostirea ideii, că „lectura şi arta înalţă spiritul” şi că omul devine mai liber prin cunoaştere, mai limpede prin judecată, mai generos, mai împăcat cu sine prin aspiraţiile sale. Lor le datorez pasiunea şi demnitatea muncii, devenirea mea.

Toţi colegii mei, generaţiile de elevi, se varsă în lumea timpului şi-l îmbogăţesc. Cuvântul din carte doresc să fie certitudine: „Cum ar putea picătura de apă să se simtă fluviu? Şi totuşi fluviul curge prin picături?” „Cum ar putea fiecare piatră să aibă conştiinţa templului? Şi totuşi prin pietre templul îşi închide tăcerea.”

Crezi tu că limbajul poate surprinde viaţa?

Prof. Eleonora Teodoran

„Mi-ar plăcea să fiu ca profesorii și părinții mei, care încearcă să mă formeze ca om, deoarece de felul cum suntem educați depinde condiția noastră în societate. Dacă nu știm să profităm de educația pe care o primim, riscăm să avem anturajul conform pregătirii noastre. De asemenea, serviciul, familia și întreaga viață.”

(Sergiu Păculea, cl a VI-a)

„Școala reprezintă pentru mine prima treaptă de pregătire pentru viitor, pentru a ajunge cineva, pentru a putea ști dar și a învăța mai multe lucruri utile care ne vor prinde bine mai târziu. Eu consider că este foarte important să frecventăm școala, pentru că este spre binele nostru. Iau exemplu de la profesorii și de la părinții mei, pentru că am observat că doar cu ajutorul școlii poți să îți croiești un drum în viață”.

(Maria Țerbea, cl a V-a A)

„Școala este o cetate în care fiecare urcă cât poate. La poarta cetății ne așteaptă, în fiecare an, o zână bună și frumoasă. Ne ia de mână, ne îndrumă, ne ajută și ne iubește. Cu ajutorul ei, descoperim zi de zi lucruri noi și interesante. Școala înseamnă educație, formare și prieteni, este a doua casă pe care o avem.”

(Antonia Maximovici, cl a V-a A)

„Școala reprezintă pentru mine un ghid al cunoașterii.”

(Georgiana Muntean, cl a V-a A)

„O gândire corectă, un comportament civilizat, bazat pe respect și încredere față de semenii noștri, iată frumusețea școlii! Ea ne întărește caracterul, iar prin disciplina pe care o deprindem ne îmbunătățim bunele maniere. Școala ne transformă în oameni care învață să-și asume responsabilitățile, ne învață lucruri folositoare viitorului nostru. De aceea, putem spune că școala este „învelișul nostru social”.

(Cristina Borchină, clasa a IX-a)

Categorii
No tags yet.
Ediţia curentă
bottom of page