Îmi eşti reazem orei pustiite

În năvoade aruncate-n adâncimi

Un fagure ce scânteie-n treimi

Dulceaţă dai clipelor zdrelite.

Amurgul se răstoarnă pe răzoare

În aplecare altar să-mi fii, nocturn

Stele coapte să îţi culeg din turn

Să risipim amiezile din soare.

Cu braţele întinse-n dezmierdare

Fanatice-i dorinţe mă sădeşti

Sunt pradă în aprinsele smârdare

Goluri alpine mă umplu de poveşti;

Secundele îmi curg peste hotare

Când nisipul din clepsidre îl sporeşti.

Lőrinczi Francisc-Mihai

Gazeta Hârtibaciului