GHERASIM RUSU TOGAN
În 15 decembrie a plecat la cele veşnice, la părinţii, moşii şi strămoşii lui, o mare personalitate a Văii Hârtibaciului, dascălul, scriitorul şi etnologul Gherasim Rusu Togan
S-a născut în Ghijasa de Sus la 4 mai 1938. A fost profesor de limba şi literatura română la Şcoala generală din Retiş, apoi din 1968 până în 1974 la liceul din Agnita după care pleacă în Câmpina la Colegiul Constantin Istrati. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, a scris numeroase studii de etnografie, nuvele, poezii, romane şi teatru. O lucrare de o deosebită valoare este “Etnomuzicologul Ilarion Cocişiu în vâltoarea destinului”. Colaborator la numeroase publicaţii din ţară şi străinătate, premiat cu diploma de onoare a judeţului Prahova, cu titlul onorific de doctor în etnografie în civilizaţia populară dat de Academia “Dacica” şi premiul de critică “Alexandru Condeescu”.
„Cărţile sale – vreo 15 la număr, fie beletristice (Cruce şi inimă – 1990, Şarpele de negură – 1993, Gelu şi semenii – 2002, Casa, şarpele şi focul – 2006), fie ştiinţifice (Viziuni străvechi – 1997, Apa – stare de oglindă – 2003, Cântecele iertării – 2004, Dimensiuni ale imaginarului popular – 2009) se încăpăţânează să rămână în spaţiul transilvan, să evoce lumea satului hârtibăcean, cu tot ce are ea mai reprezentativ şi insolit: obiceiuri, credinţe şi mai ales caractere. Da, caractere puternice, devorate de pasiuni şi iubiri neîmplinite, de orgoliul de a lăsa câte ceva în urma lor.” (Ilie Moise)
Fie-i ţărâna uşoară şi amintirea veşnică.
