ANUL OMAGIAL AL SFINTEI SPOVEDANII ŞI AL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII
Pentru că suntem încă în anul de graţie 2014, declarat de către Sfântul Sinod ca anul omagial euharistic, având ca scop redescoperirea Sfintei Taine a Spovedaniei ca mijloc de reconciliere, vindecare, înnoire spirituală şi sfinţire a vieţii credincioşilor şi apoi pregătirea şi primirea Sfintei Împărtăşanii ca mijloc de sfinţire şi înnoire a vieţii, ca izvor tainic de putere a învierii şi vieţii veşnice, socotesc că va fi de folos cititorilor ziarului nostru relatarea unei întâmplări reale, petrecută undeva în Rusia şi relatată la vremea respectivă în presa centrală. Cazul s-a petrecut în 1990: „Un oarecare preot, pe nume Pavel, se întorcea acasă după slujbă. De el s-a apropiat o femeie necunoscută şi i s-a adresat cu rugămintea: „vă rog foarte mult să-l împărtăşiţi pe fiul meu. Este vina mea că nu s-a împărtăşit niciodată, mă tem pentru el”. Femeia a dat adresa şi a dispărut repede. Părintele şi-a amintit adresa, dar avea anumite îndoieli – multe lucruri se pot întâmpla...Totuşi noaptea a simţit limpede că trebuie să meargă şi dimineaţă s-a dus la adresa cu pricina. I-a deschis uşa un bărbat ca la vreo 40 de ani, cu o înfăţişare foarte bolnăvicioasă, cu faţa suptă. Îndată ce părintele Pavel s-a prezentat şi a zis că a venit să-l împărtăşească la rugămintea mamei lui, acela a încercat să-l dea afară din apartament cu grosolănie, învinuindu-l de minciună. S-a dovedit că mama lui era moartă de 12 ani. Atunci preotul a arătat cu mâna un perete pe care atârna o fotografie şi a întrebat: „cine este acolo? Femeia aceea m-a rugat să vin la dumneavoastră”. Era fotografia mamei lui. Omul s-a albit la faţă şi l-a poftit pe preot în cameră ca să-l spovedească şi împărtăşească. În ziua următoare părintele a simţit iar în sufletul său nevoia de a-l vizita pe bărbatul cu pricina. Ajungând acolo a aflat de la vecini că el murise noaptea trecută. Vecinii i-au povestit că prin beţiile şi bătăile sale, omul practic îşi băgase mama în mormânt şi s-au mirat foarte tare că un asemenea om s-a învrednicit să se împărtăşească tocmai în ajunul morţii”
(din volumul K. V. Zorin, Păcatele părinţilor şi bolile copiilor, Editura Sophia, Bucureşti, 2007, p. 43-44)
După cum se poate vedea, grija unei mamepentru fiul ei trece şi dincolo de mormânt. Ajutorul din lumea de dincolo de mormânt a fost binefăcător şi mântuitor pentru fiul cel rătăcit din această lume. Să luăm aminte însă noi cei din această lume şi să ne străduim aici să primim cât mai des şi cu folos Sfânta Taină a Spovedaniei şi a Împărtăşaniei.
