PELERIN PE URMELE MÂNTUITORULUI ÎN ȚARA SFÂNTĂ
Luni, 12 mai, autocarul ne-a dus până la muntele Eleonului (Măslinilor). Înalt de 800 m, muntele Eleon arată azi întocmai ca acum 20 de veacuri, cu aceeași măslini, martori la evenimentele tragice din viața lui Iisus, cu aceleași poteci pe care Iisus le-a urcat și le-a coborât de atâtea ori. Tot de aici S-a înălțat la ceruri. Era o zi splendidă. De sus puteam admira cetatea Ierusalimului desfășurată pe partea estică a văii Chedron. Locul de pe care S-a înălțat Domnul la cer este marcat de o moschee, fiindcă și musulmanii cred în înălțarea “profetului” Iisus, pe care ei îl numesc Isa. În rotonda sferică se află piatra pe care se disting urmele picioarelor lui Iisus care s-au imprimat atunci când Mântuitorul S-a înălțat la cer. Am ajuns apoi la mânăstirea ortodoxă Eleon, care aparține rușilor. Acolo am întâlnit și două măicuțe românce – maica Petronia (mai în vârstă și sfătoasă) și maica Irina. După ce ne-am închinat în biserică, am admirat turnul-clopotniță înalt de 65 m (cea mai înaltă clădire din Ierusalim). În colțul de S-E al bisericii în exterior este o piatră unde Sfânta Fecioară a stat în timpul înălțării Domnului, care potrivit măicuțelor rusoaice s-a petrecut pe locul unde este zidit turnul-clopotniță. Și pe această piatră s-au imprimat urmele picioarelor Maicii Domnului. La răsărit de această biserică am vizitat o altă biserică și ne-am închinat la locul unde s-a aflat capul Sfântului Ioan Botezătorul, marcat chiar în mozaicul de pe pardoseala paraclisului. După ce ne-am luat rămas bun de la măicuțele românce, am început coborârea noastră spre valea Chedron de pe muntele Eleon. Am intrat în mânăstirea carmelită Pater noster, unde pe cadre mari de faianță colorată am găsit rugăciunea „Tatăl nostru” scrisă în peste 70 de limbi. Pelerinajul nostru a continuat la mânăstirea franciscană „Domnul a plâns”. Aici se crede că Domnul a plâns pentru cetatea Sa care a refuzat să-L primească. Am trecut pe lângă mormintele profeților, unde evreii susțin că sunt îngropați profeții Agheu, Zaharia și Maleahi. Apoi am coborât la mânăstirea ortodoxă rusă Sfânta Maria Magdalena – o oază de verdeață și liniște, apoi coborând mai departe am intrat în grădina Ghețimani. Ochii ni s-au delectat cu o mare varietate de flori. Botaniștii spun că cei 8 măslini pot să fie de 3000 de ani. Era furnicar de pelerini. Am intrat în Biserica Agoniei și în mijlocul ei ne-am închinat stâncii izolate de un mic gărduleț care marchează locul trădării și arestării Domnului. Această biserică se mai numește și Biserica Națiunilor pentru că la construirea ei au contribuit mai multe națiuni. Pe treptele acestei biserici am făcut fotografia de grup, fotografie care poartă și autograful domnului Furdui Iancu ca o mereu aducere-aminte că am fost împreună pelerini pe aceste locuri mirifice. Pașii noștri s-au îndreptat spre poalele Muntelui Măslinilor aproape de Valea Chedron. Am coborât pe o scară cu 45 de trepte. Două uși la vest și nord duc în camera mormântului unde a fost așezat trupul neprihănit al Fecioarei. Din acest mormânt Maica Domnului a fost luată cu trupul la cer. Un monah român pe nume Amfilohie, de prin părțile Moldovei, ne-a dat toate detaliile despre acest locaș sfânt care aparține ortodocșilor și armenilor. După o scurtă călătorie de 5 minute cu autocarul, am trecut Valea Chedron. Am trecut pe sub zidurile cetății pe latura de lângă Valea Chedron. Ne-am oprit la poarta leilor pe unde am intrat în cetate, iar de la pretoriu până la Golgota am urcat pe via dolorosa, oprind-ne la fiecare staționare, indicată de vreun număr sau inscripție, capelă sau biserică. Primul popas marchează locul în care Iisus a fost condamnat la moarte. Al doilea popas amintește de locul în care Iisus a fost biciuit, batjocorit și condamnat să-și ducă crucea grea. La al treilea popas Iisus a căzut pentru prima oară, apoi și-a întâlnit mama. Al cincilea popas: Simon Cirineul este obligat să-L ajute pe Iisus să-Și ducă crucea. Popasul al șaselea: Veronica Îi șterge fața lui Iisus. Al șaptelea popas: Iisus cade a doua oară sub povara crucii. Al optulea popas: Iisus le consolează pe femeile din Ierusalim care se tânguiau. Al nouălea popas: Iisus cade a treia oară la pământ sub povara crucii. Aceste prime nouă popasuri de pe drumul crucii se află în afara incintei Bisericii Sfântului Mormânt, iar următoarele cinci în incinta acestei biserici. Al zecelea popas: Iisus este dezbrăcat de hainele Sale. Al unsprezecelea popas: Iisus este țintuit pe Cruce. Al doisprezecelea popas: răstignirea și moartea Domnului nostru Iisus Hristos. Imediat ce se intră în biserică prin singura ușă accesibilă numită poarta sfântă, se urcă pe niște trepte în partea dreaptă, iar sus se află culmea Golgotei. Între coloanele care susțin Sfânta Masă se află un orificiu înconjurat cu un disc de argint. Este locul unde a fost înfiptă Crucea Domnului Iisus Hristos. Al treisprezecelea popas: Iisus este coborât de pe Cruce. Este sfânta piatră a ungerii care se află chiar la intrarea în biserică. Al 14-lea popas: Iisus este așezat în mormânt – este sfântul și preamăritul mormânt al Domnului, locul în care Iisus Hristos a înviat din morți. În fața Sfântului Mormânt spre răsărit se află Biserica Ortodoxă a Învierii numită de către arabi „mijlocul pământului”. Este spațiul din mijlocul basilicii construite de către Constantin cel Mare. Aici am avut din nou posibilitatea, bucuria și mulțumirea sufletească de a ne închina și săruta lespedea de pe Sfântul Mormânt. Am plecat apoi la autocar, iar la întoarcerea noastră spre hotel am făcut o scurtă vizită la reprezentanța Patriarhiei Române la Locurile Sfinte. Am fost primiți de către părintele arhimandrit Timotei Aioanei, noul superior al acestui așezământ. Ni s-a oferit o scurtă prezentare istorică a locului, apoi ne-am îndreptat spre hotel. Imediat după cină am fost convocați cu toții în sala de conferințe într-o ședință festivă și foarte relaxantă. Ni s-a înmânat fiecăruia câte o diplomă de „Pelerin la Ierusalim”, semnată de primarul orașului Ierusalim și ministrul turismului. Ne-am retras apoi în camerele de hotel unde am început să ne pregătim bagajele. Marți, 13 mai, a fost ultima zi a acestui pelerinaj cu totul și cu totul deosebit și de neuitat.
Dimineața autocarul nostru a plecat de la Beit Jala prin Betleem și o parte a Ierusalimului nou. Primul popas l-am făcut în satul Ain Karem, patria Sfântului Ioan Botezătorul. Am vizitat Biserica Sfântului Ioan Botezătorul. Altarul principal este dedicat Sfântului Ioan Botezătorul, iar cel din nava dreaptă Sfintei Elisabeta. În partea stângă se află o scară ce duce la peștera nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Această peșteră are plafon de stâncă naturală și probabil a format o parte din casa preotului Zaharia. În drumul nostru spre Tel Aviv am mai făcut un popas la locul de naștere a Sfântului Gheorghe. Biserica ce poartă hramul acestui sfânt are o criptă la demisol în care s-ar păstra moaștele Sfântului Gheorghe. Ne-am închinat la această criptă. Am urcat din nou în autocar, am mai făcut un tur al orașului modern Tel Aviv, iar pelerinajul nostru s-a încheiat cu un ultim popas la Iaffa (Iope), vechea cetate din care s-a dezvoltat Tel Aviv-ul de astăzi. Aici am vizitat Biserica Sfântului Arhanghel Mihail, unde slujește un preot român. De aici autocarul ne-a dus spre aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv, unde ne-am luat rămas bun de la ghida noastră Miriam. Un pelerinaj de vis, o dorință de-o viață împlinită. Mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a ajutat să ne vedem visul împlinit. În acele șapte zile am adunat foarte multă informație și imagine. Lucrurile se vor decanta, dar spre surprinderea mea, la fel ca și mine, mai mulți pelerini au spus că ar dori să mai facă o dată acest pelerinaj. Concluzia: un pelerinaj în Țara Sfântă creează dependență.
Pr. Ioan Jurca
(Agnita II)
