Decameronul sonetelor în pârgă
Ne pârguim ca poame sub cerul azuriu
Mustind de fericire, ciorchini împodobind altarul
Răpuşi de miezul dulce, de fructul auriu
Ne umplem cu fântâna ce dăruieşte harul.
Ne perindăm prin astre să căutăm lumină
Până-n depărtarea oarbă, sporindu-ne orgoliul
Ne-ascundem stalactită într-o lugubră mină
Şi ne hrănim banchiza sufletului-sloiul.
Suntem şi Caini şi Abeli în cumpăna vieţii
Alegem şi arginţii şi-n lanuri să ne scăldăm
Umblând mânaţi de furii prin ţarinile minţii
Să căutăm altare, ofrande să-nălţăm.
După iluzii-n goană ne măsurăm căderea
În timp ce pierdem aripi ne piere şi iubirea
Lőrinczi Francisc-Mihai
