Decameronul sonetelor în pârgă

Ne pârguim ca poame sub cerul azuriu

Mustind de fericire, ciorchini împodobind altarul

Răpuşi de miezul dulce, de fructul auriu

Ne umplem cu fântâna ce dăruieşte harul.

Ne perindăm prin astre să căutăm lumină

Până-n depărtarea oarbă, sporindu-ne orgoliul

Ne-ascundem stalactită într-o lugubră mină

Şi ne hrănim banchiza sufletului-sloiul.

Suntem şi Caini şi Abeli în cumpăna vieţii

Alegem şi arginţii şi-n lanuri să ne scăldăm

Umblând mânaţi de furii prin ţarinile minţii

Să căutăm altare, ofrande să-nălţăm.

După iluzii-n goană ne măsurăm căderea

În timp ce pierdem aripi ne piere şi iubirea

Lőrinczi Francisc-Mihai

#noiembrie2014