TEZAURUL DIN ZONELE SĂRACE
Din 2011 şi până în vara acestui an, o echipă de biologi coordonată de WWF-România a derulat în Podişul Hârtibaciului-Târnava Mare o serie de expediţii ştiinţifice. Rezultatele acestor activităţi au fost acum centralizate, alcătuind un tablou impresionant al patrimoniului natural din Transilvania. WWF-România anunţă pe această cale cele mai importante rezultate ale cercetărilor şi îndeamnă la o considerare cât se poate de serioasă a acestor valori, multe dintre ele unice în Europa, în proiectele de dezvoltare pe care autorităţile naţionale şi locale le vor propune, lansa sau aproba în această zonă.
Expediţiile s-au desfăşurat în cadrul proiectului „Pentru Natură şi Comunităţi Locale-Bazele unui management integrat Natura 2000 în zona Hârtibaciu-Târnava Mare-Olt”, cel mai mare proiect de conservare al organizaţiei WWF-România; acesta este cofinanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional de Mediu. Aria de implementare a acestuia este a doua cea mai mare zonă din România acoperită cu arii naturale protejate, după Delta Dunării. Aici se găsesc 7 situri incluse în reţeaua europeană Natura 2000 şi încă 3 arii naturale protejate de interes naţional. Echipa de biologi de la mai multe organizaţii partenere în acest proiect a străbătut dealurile, fâneţele şi pădurile pentru a identifica şi număra speciile de plante, arbori, amfibieni, mamifere, insecte şi păsări care se găsesc aici şi pentru a analiza habitatele acestora. Pe scurt, ei au realizat un inventar al speciilor de floră şi faună şi al habitatelor, astfel încât să se ştie cu exactitate cât de valoroasă este zona. Pe baza acestor informaţii se elaborează planul de management al întregii zone, ce cuprinde măsuri de gestionare a terenurilor. WWF-România organizează astăzi, la Daneş, o consultare cu factorii de interes şi de decizie din zonă, pentru a analiza măsurile propuse de experţii din proiect.
Ce au descoperit experţii? Partea colinară a Transilvaniei e una dintre regiunile cele mai bogate în specii şi cu o diversitate foarte mare a lor. Au fost parcurse circa 80.000 hectare de păduri şi s-au descoperit suprafeţe întinse de stejar pufos, care reprezintă 3 sferturi din toate pădurile de stejar pufos din ţara noastră; astfel, ele sunt o emblemă a Transilvaniei. Acestea sunt dispuse pe terenuri în pantă, cu orientare sudică şi găzduiesc plante rare precum orhideele, irisul sau frăsinelul. În zonele cu arboretele cele mai reprezentative - în jurul localităţilor Criş, Stejăreani, Dumbrăveni s-au instituit în scop de protecţie rezervaţii naturale, cum ar fi „Pădurea de stejar pufos de la Criş-Stejăreni” şi „Pădurea de stejar pufos de la Dumbrăveni”. Între alte tipuri de păduri importante, s-au descoperit cele cu anini şi frasini şi zăvoaiele cu sălcii şi plopi. Toate acestea prezintă o deosebită importanţă, întrucât contribuie la formarea şi întreţinerea mediului de luncă, fixând aluviunile, reducând viteza apelor şi apărând malurile de eroziune. Păşunile cu arbori sunt o altă emblemă a Transilvaniei; acestea sunt elemente de peisaj cu valoare culturală şi de mediu ridicată, recunoscute pe plan internaţional. S-au format de-a lungul secolelor, în urma activităţilor umane cu intensitate redusă, cum ar fi păşunatul extensiv şi/sau cositul. Speciile cele mai comune de arbori de pe păşuni sunt stejarul, carpenul, mărul şi părul pădureţ, uneori şi fagul. Dimensiunile lor pot fi uriaşe: cel mai mare stejar descoperit este în Mercheaşa şi are circumferinţa trunchiului de peste 9 m. Consultările cu experţi europeni în aceste peisaje au arătat că avem cea mai mare densitate de păşuni cu arbori ancestrali de pe continent. Specii de floră şi faună Biologii au descoperit 26 de specii de lilieci şi 225 de specii de păsări, ceea ce înseamnă aproximativ 60% din totalul speciilor observate în România. Multe dintre aceste specii de păsări (cam un sfert) au fost observate pe lacurile de la Brădeni sau în vecinătatea lor. Astfel, deşi lacurile ocupă o suprafaţă mică raportat la mărimea totală a zonei, ele au o importanţă mare întrucât oferă păsărilor un mediu optim de viaţă. Pelicanul comun şi raţa de gheţuri au fost întâlnite la Brădeni, precum şi cele mai rare şi interesante specii din tot Podişul Hârtibaciului: fluierarul sur, care are ciocul lung, subţire şi cântă ca din fluier, şi lupul de mare, pasăre răpitoare. De asemenea, în zonă trăieşte acvila ţipătoare mică, specie de interes european, care îşi pierde locurile de cuibărit (din cauza exploatării pădurilor cu arbori bătrâni) şi de hrănire (din cauza transformării pajiştilor în terenuri arabile şi în păduri), dar şi cristelul de câmp (Crex crex), afectat de cositul timpuriu, mecanizat sau de incendierea pajiştilor. În această regiune există şi populaţii de amfibieni extrem de bogate şi durabile. Regiunea adăposteşte cele mai mai mari populaţii interconectate de broaşte cu burta galbenă (Bombina variegata) documentate în zona de deal din toată Europa. Această broască este în declin în toate ţările vest europene. O altă specie de broască foarte rară la nivel european, dar care aici se găseşte în număr mare, este broasca roşie de pădure. În ce priveşte mamiferele, întâlnim populaţii de urs, pisică sălbatică, castor şi vidre, precum şi exemplare de lup - specii care s-au rărit sau chiar au dispărut din multe ţări europene. S-au descoperit sub 100 de exemplare de vidră, iar ameninţările principale la adresa speciei sunt legate de eliminarea vegetaţiei de pe malurile râurilor şi scăderea efectivelor de peşti din cauza barajelor, regularizărilor şi a poluării. Efectivele de lup sunt relativ mici din cauza exploatării pădurilor cu arbori bătrâni, a vânătorii şi a activităţilor legate de păşunat. Urşii sunt răspândiţi în întreaga zonă, însă sunt concentraţi în zonele de pădure; aceştia pot fi puternic afectaţi de activitatea forestieră intensă desfăşurată în zonele de adăpost ale acestora şi de activităţile legate de păşunat. Regiunea studiată, în mod special situl Natura 2000 Sighişoara - Târnava Mare, are o valoare ştiinţifică excepţională la nivel internaţional. Aceasta se reflectă atât la nivel de peisaj cât şi la nivel de diversitate a speciilor. Compoziţia peisajului este echilibrată, cu acoperirea de pădure de circa 30%, de păşune de circa 26%, pe când zonele arabile şi construite au acoperire redusă - circa 15%, respectiv 3-5%. Prin urmare, acoperirea cu vegetaţie nativă este mare, nefragmentată. Pe lângă acest aspect, modul de folosire a terenurilor agricole şi pădurilor este încă tradiţional în mare parte. Acest mod de folosinţă creează un peisaj mixt (mozaicat) şi întreţine o varietate mare de specii de plante: peste 1.000 de specii de plante au fost identificate aici, reprezentând aproximativ 30% din toată flora României. Toate aceste specii rare sau dispărute din alte zone din ţară sau din Europa au un rol bine determinat, uneori esenţial, în sistemul natural de care noi depindem. De aceea, este nevoie de măsuri concrete şi specifice de management al terenurilor din această zonă, pentru a nu afecta critic starea acestor specii şi habitate sau pentru a minimiza riscurile cu care se confruntă. În decembrie, WWF va lansa şi în dezbatere publică planul de management al zonei, urmând ca la începutul anului 2015 să fie depus în formă finală la Ministerul Mediului. După aprobare, administratorul acestei zone, Progresul Silvic (Sibiu), va fi responsabil pentru punerea lui în practică. Proiectul „Pentru Natură şi Comunităţi Locale - Bazele unui management integrat Natura 2000 în zona Hârtibaciu-Târnava Mare-Olt” este implementat în perioada martie 2011 – februarie 2015 de către WWF-România, în parteneriat cu Fundaţia ADEPT, Fundaţia Mihai Eminescu Trust, Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Sibiu şi Ecotur Sibiu, şi are o valoare de 12.652.463 lei. Mai multe informaţii: www.natura2000transilvania.ro.
