DEFINIREA AGRICULTURII ECOLOGICE
„Agricultura ecologică” este termenul protejat şi atribuit României de către UE. Acesta este similar cu termenii „Agricultură organică” sau „Agricultură biologică” utilizaţi în alte state membre ale UE.
Agricultura ecologică constituie un mod de producţie care se caracterizează prin utilizarea de tehnici de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor ce respectă echilibrul natural prin excluderea utilizării produselor chimice de sinteză, promovarea şi sporirea biodiversităţii, promovarea şi stimularea ciclurilor biologice şi limitarea utilizării de inputuri.
Federaţia Internaţională a Mişcărilor pentru Agricultură
ecologică (IFOAM) defineşte agricultura ecologică ca fiind „un sistem de producţie care susţine starea de sănătate a solurilor, a ecosistemelor şi a oamenilor. Aceasta se bazează pe sistemele ecologice, biodiversitate şi cicluri de viaţă adaptate condiţiilor locale, în locul utilizării inputurilor cu efecte adverse. Agricultura ecologică combină tradiţia, inovaţia şi ştiinţa în beneficiul mediului înconjurător şi promovează relaţiile echitabile, precum şi o calitate bună a vieţii tuturor celor implicaţi”.organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) definesc agricultura ecologică în „Codex Alimentarius“ ca fiind un „sistem integrat de gestionare a procesului de producţie agricolă, care contribuie la sprijinirea şi consolidarea rezistenţei agroecosistemului, incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a solului”.
Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului defineşte producţia ecologică ca fiind „un sistem global de gestiune agricolă şi de producţie alimentară care combină cele mai bune practici de mediu, un nivel înalt de biodiversitate, conservarea resurselor naturale, aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor şi o metodă de producţie care respectă preferinţele anumitor consumatori pentru produse obţinute cu ajutorul unor substane şi procese naturale”.
Principii şi reguli ale agriculturii ecologice
Principiile generale IFOAM
1. Principiul sănătăţii, conform căruia agricultura ecologică trebuie să asigure şi să îmbunătăţească starea de sănătate a solului, plantelor, animalelor, oamenilor şi a întregii planete, ca tot unitar şi indivizibil. Agricultura ecologică este destinată producerii de alimente sănătoase cu o calitate nutritivă superioară, care contribuie la prevenirea bolilor şi la întreţinerea stării de bine.
2.Principiul ecologic, conform căruia agricultura ecologică trebuie să se bazeze pe sistemele şi ciclurile ecologice vii, să lucre
ze cu acestea, să încerce să le stimuleze şi să le susţină. Agricultura ecologică trebuie să ajungă la un echilibru ecologic prin organizarea sistemelor de producţie agricolă, gospodărirea habitatelor şi întreţinerea diversităţii genetice şi agricole.
3. Principiul corectitudinii, conform căruia agricultura ecologică trebuie să dezvolte relaţii care să asigure corectitudinea în privinţa mediului înconjurător şi a condiţiilor de viaţă. Corectitudinea este exprimată prin echitate, respect, dreptate şi consideraţie faţă de lumea înconjurătoare, atât în relaţiile dintre oameni, cât şi în relaţiile dintre oameni şi alte fiinţe vii.
4. Principiul administrării, conform căruia agricultura ecologică trebuie adminis trată într-o manieră prudentă şi responsabilă, pentru a proteja sănătatea şi bunăstarea generaţiilor actuale şi viitoare, precum şi a mediului. Agricultura ecologică trebuie să prevină apariţia unor riscuri majore, prin adoptarea unor tehnologii corespunzătoare.
Articolele au fost preluate din „PUBLICAŢIA TEMATICĂ” A RNDR
